Norman Zammitt reapare pe radarul newyorkez cu o expoziție care readuce în prim-plan importanța luminii în artă. Artistul canadian-american, asociat mișcării Light and Space din sudul Californiei, este prezent la galeria Karma din New York cu A Degree of Light, o selecție de lucrări deschisă până pe 25 octombrie 2025.
Născut la Toronto în 1931 și mutat ulterior în Pasadena, Zammitt a început devreme să exploreze legătura dintre culoare și lumină. Crescut între influențe siciliene și mohawk în Ontario, relocările familiei prin rezervația Kahnawá:ke, Montreal și Buffalo i-au modelat adolescența, iar la 14 ani a ajuns în California, loc care avea să-i devină laborator vizual. La Otis Art Institute i-a fost coleg lui John Baldessari, iar numele său apare alături de alți artişti asociaţi fenomenului Light and Space, precum Robert Irwin, Larry Bell şi Mary Corse. Deși are un rol semnificativ în mișcare, Zammitt nu a beneficiat întotdeauna de aceeași vizibilitate critică ca unii dintre colegii săi.
În 1964 a început să realizeze sculpturi dreptunghiulare laminate, transparente, care interacționează cu lumina naturală și produc efecte vizuale în continuă schimbare în funcție de context. Aceste piese au anticipat preocuparea sa pentru modul în care percepem culoarea și spațiul. La sfârșitul anilor 1970 a debutat seria care îl definește cel mai bine, Band Paintings, lucrări eterice construite pe un sistem logaritmic de progresie a culorilor creat de el. Această metodă îmbină o rigoare aproape matematică cu o căutare a unei calități aproape spirituale a luminii, în ele descoperi atât ordine, cât și o vibrație ce pare să depășească planul strict estetic.
În 1988, seria Fractal arată o altă direcție: aceleași teorii ale culorii sunt aplicate unor compoziții mai libere, influențate de idei din teoria haosului. Rezultatul este o estetică care păstrează precizia, dar încurajează improvizația și ritmuri vizuale ce par organice. Pe scurt, Zammitt a folosit instrumente matematice pentru a construi o experiență vizuală meditativă, fără a se pierde în abstracțiuni inaccesibile.
Lucrările sale au fost expuse în muzee și galerii importante de-a lungul decadelor: Santa Barbara Museum of Art în 1968, Los Angeles County Museum of Art în 1977, Corcoran Gallery of Art în 1978, până la expoziții recente precum Karma, Los Angeles (2023) și Palm Springs Art Museum (2024). A participat și la expoziții de grup relevante, precum Pacific Standard Time la Getty Center sau The Spiritual in Art. Prezența sa în colecții instituționale este remarcabilă: lucrări se regăsesc la MoMA New York, National Gallery of Art Washington, Hirshhorn, LACMA, SFMOMA, Victoria and Albert Museum din Londra și alte instituții, semn al recunoașterii internaționale, deși numele său a rămas multă vreme în umbra unor colegi mai mediatizați.
Expoziția de la Karma oferă astfel ocazia de a revedea un corpus coerent: sculpturi care transformă percepția spațiului prin transparență și picturi care construiesc o aură cromatică prin calcule subtile. Pentru cei interesați de istoria artei postbelice din California, Zammitt funcționează ca o punte între experimentul formal și preocuparea pentru experiența senzorială a privitorului.
Titlul A Degree of Light subliniază preocuparea constantă pentru nuanță și gradație, iar prezența lucrărilor la Karma până pe 25 octombrie 2025 oferă o fereastră actuală asupra operei sale. Band Paintings rămân referința principală a carierei sale, iar incluziunea lucrărilor sale în muzee precum MoMA, LACMA și National Gallery reflectă amploarea recunoașterii instituționale.
Norman Zammitt a îmbinat matematică, teoria culorii și sensibilitate vizuală într-o practică în care lumina devine nu doar instrument, ci subiect. Expozițiile menționate, Karma New York (2024–2025), Karma Los Angeles (2023), Palm Springs Art Museum (2024) și participările din anii 1960–1980 la instituții ca LACMA, Corcoran sau Santa Barbara Museum of Art, conturează traiectoria unei cariere constante, cu lucrări aflate acum în colecțiile MoMA, National Gallery of Art, Hirshhorn și altele. Ce te interesează mai mult la felul în care arta folosește lumina: efectele optice sau teoria culorii din spatele lor?
wow, faină chestie — nu știam de Zammitt prea mult, doar de cei mari din Light and Space. ăsta cu Band Paintings și progresii logaritmice suna ca ceva dintr-un manual de mate transformat în culoare, mi place ideea asta. și sculpturile transparente care joacă cu lumina, hm, cred că văd deja cum se schimbă în funcție de geam, soare, vreme etc.
nu e pentru hype, e mai degrabă pentru ochi și pentru stat calm 5-10 min, probabil. dacă treci pe la Karma merită să vezi cum se leagă chestia asta cu teoria culorii — Zammitt e în muzee importante, deci nu e doar un nume uitat, dar da, a stat în umbră față de Irwin sau Bell.
și apropo, seria Fractal e interesantă pt că aduce haos + reguli; combinația asta funcționează surprinzător. eu zic: merită o vizită, mai ales dacă îți plac experimentele vizuale sau vrei să înțelegi cum lumina poate fi subiect, nu doar efect.
uite, nu-s expert dar îl știu pe Zammitt de ceva vreme din articole și carti vechi, daaa, omul chiar folosea niște formule ciudate pt culori, adică nu e doar “frumos” pe perete, e aproape calculat ca la mate — logaritmi și chestii. și alea cu laminatele alea transparente? sunt genul ăla de lucrări care-ți schimbă camera, nu doar-ți schimbă dispoziția. mi amintesc că la Otis era în aceeași gașcă cu Baldessari, chestii de genul, iar faptul că acum e la Karma NY e ok, dar merita mai mult din ’70 încoace, vezi să nu…
nu știu dacă te interesează: Band Paintings au o progresie cromatică care se poate reproduce matematic, practic poți prevedea trecerea de la o nuanță la alta, și asta e ce le dă senzația meditativă, nu e magie. în colecțiile mari e clar că muzeele au început să-l recunoască abia când istoria s-a calmat un pic.
orice, dacă vrei pot să caut referințe la exact ce formule folosea (am văzut un articol care explică sistemul logaritmic), sau poze cu laminatele alea din anii 60 — dar nu promite, bagă timpul meu la munca asta lol.