Președintele Nicușor Dan le-a vorbit diplomaților români despre direcțiile pe care va trebui să se concentreze politica externă a țării: siguranța, aspectele economice și relația cu românii din străinătate. Discuția a avut loc la o întâlnire cu diplomații pe 26 august și a pus accent pe consecvență și predictibilitate în raporturile externe ale României.
El a subliniat că apartenența la UE și NATO, parteneriatul strategic cu Statele Unite și respectul față de ordinea bazată pe reguli rămân piloni neclintiți ai politicii externe. Mai pe românește, nu e momentul să schimbăm busola. În același timp, președintele a atras atenția că relația cu românii din diasporă trebuie tratată cu mai multă seriozitate: România nu are în prezent o strategie reală pentru comunitățile din străinătate și nici un studiu exhaustiv privind nevoile acestora.
Nicușor Dan a spus clar că Ministerul Afacerilor Externe și Președinția trebuie să elaboreze împreună o strategie cu obiective, bugete și termene. Diplomații au responsabilitatea ca parteneriatul cu românii care au ales să trăiască în afara țării să funcționeze mai eficient decât acum. Practic, este nevoie de plan și resurse, nu doar de bune intenții și declarații ceremoniale.
Vorbind despre contextul global, președintele a menționat multiplele crize în desfășurare, de la războiul din Ucraina la amenințări hibride, și a arătat că diplomația trebuie să se adapteze la aceste provocări. În acest cadru, menținerea Republicii Moldova ca prioritate rămâne esențială.
României i se va continua sprijinul pentru parcursul european al Republicii Moldova, inclusiv prin cooperare pe transport, energie și economie. Președintele și-a exprimat optimismul că cetățenii din Moldova vor continua parcursul european la alegerile de la sfârșitul lunii următoare. Sună rezonabil, dar vom vedea cum se traduc promisiunile în fapte concrete.
Ce credeți că ar trebui inclus în strategia pentru românii din străinătate ca aceasta să devină cu adevărat eficientă?
da, să le spună clar ce trebe, dar să și facă ceva, nu doar vorbe.
da, ok plan, dar buget clar si oameni pe teren, nu vorbe goale
Ah, parcă îmi amintesc de vremurile când plecai la muncă în străinătate și scriai acasă o singură foaie, cu grijă, de parcă era o comoară. acum totul e mail, grupuri, notificări… și totuși statul abia dacă știe cine suntem. ar fi trebuit demult registre clare ale comunităților, centre consulare decente, programe de reintegrare pentru cei care vor acasă, cursuri de limba și cultură pt copii născuți afară, recunoaștere mai rapidă a diplomelor, contacte reale cu ONG-urile diasporii. dar nu, promisiuni, ceremonii, poze. m-aș bucura să văd birouri regionale, linii directe pentru probleme urgente, fonduri pentru proiecte locale ale românilor din diaspora, și da, studii serioase să știm ce vor oamenii — nu sondaje făcute pe genunchi. e trist că trebuie să vorbim de lucruri atât de simple ca și cum ar fi ceva nou. bine, poate o să se miște ceva, dar până atunci rămâne gustul amar al lucrurilor neterminate.