NASA intenționează ca, înainte ca a doua echipă de astronauți să ajungă pe Lună în acest deceniu, să găsească acolo un rover pregătit să îi transporte și să le extindă mobilitatea pe suprafața selenară. După lecțiile din misiunile Apollo și cele recente din programe comerciale precum Commercial Crew, agenția caută să combine inovația privată cu planificarea federală pentru a evita surprize nedorite pe orbita joasă sau pe suprafața Lunii.
Proiectul central este contractul pentru Lunar Terrain Vehicle, sau LTV. În aprilie 2024 NASA a finanțat cu câteva zeci de milioane de dolari lucrările preliminare de proiectare ale trei companii, Intuitive Machines, Lunar Outpost și Astrolab, pentru conceptele lor de rover. Planul era ca, după această etapă de proiectare, una dintre companii să fie selectată pentru a construi roverele, să le livreze pe Lună și să ofere servicii de mobilitate pe o perioadă de zece ani, începând din 2029. Valoarea maximă combinată a contractului, într-un acord fix pe servicii, putea ajunge la 4, 6 miliarde de dolari.
Companiile au finalizat proiectele preliminare, au construit prototipuri și au depus ofertele finale în august. NASA analizează propunerile și intenționează să anunțe o selecție până la sfârșitul lunii. Problema principală este una financiară: agenția poate susține doar finanțarea unei singure propuneri, ceea ce lasă două concepte pe dinafară. Din perspectiva competitivității și a rezilienței, acesta este un punct slab. Experiențele recente evidențiază riscuri: una dintre firmele care trebuiau să furnizeze combinezoane pentru activitățile extravehiculare, Collins, s-a retras recent, lăsând Axiom Space ca singur furnizor pentru combinezoanele lunare. De asemenea, la începutul programului Commercial Crew din 2014, discuțiile aproape au condus la alocarea majorității fondurilor unui singur contractor, Boeing, iar SpaceX a fost adăugat pe ultima sută de metri. Mai mult de zece ani mai târziu, Boeing încă nu a livrat o navă cu echipaj operațională, ceea ce amintește că întârzierile și problemele de implementare pot afecta și jucători importanți.
Dependența de un singur furnizor pentru roverele lunare înseamnă un singur punct de eșec: dacă firma selectată renunță sau nu reușește să își onoreze contractul, echipajul NASA ar putea rămâne fără mobilitate pe Lună. Pentru o misiune care pleacă de la ideea de redundanță și siguranță, aceasta reprezintă o vulnerabilitate semnificativă. Alegerea de a finanța doar un contractor poate reduce costurile pe termen scurt, dar subminează concurența pe termen lung și capacitatea de adaptare la probleme tehnice sau comerciale. În plus, un contract fix pentru servicii pe zece ani transferă o mare parte din risc către contractor, ceea ce poate descuraja sau limita anumite inovații dacă firmele se tem de costuri neprevăzute.
LTV are o plafonare de 4, 6 miliarde de dolari pentru durata contractului. Alegerea exclusivă a unui singur furnizor ridică întrebări despre modul în care NASA echilibrează eficiența bugetară cu reziliența operațională, mai ales în lumina retragerii Collins și a lecțiilor din Commercial Crew. Ce crezi că ar fi cea mai bună cale pentru NASA: să împartă riscul între mai mulți furnizori sau să pună toate speranțele într-un singur contract?
Fii primul care comentează