Când statul examinează atent companiile pe care le deţine, de cele mai multe ori ies la iveală aspecte pe care publicul are dreptul să le cunoască. Ministrul Economiei a declarat că verificările la Salrom scot în evidenţă probleme serioase legate de guvernanţă, responsabilitate şi evaluarea riscurilor, iar discuţiile au fost declanşate după inundarea Salinei Praid.
Ministrul a precizat că raportul preliminar al Corpului de Control al Ministerului Economiei semnalează neglijenţă, rea-credinţă şi lipsă de responsabilitate nu doar la Praid, ci şi în alte exploatări. El a cerut demisia de onoare a conducerii Salrom, iar la refuz a solicitat convocarea şedinţei de demitere în conformitate cu procedurile legale. Conducerea a refuzat din nou, iar ministerul a demarat acţiuni în instanţă pentru a obliga administrativ convocarea Adunării Generale a Acţionarilor pe care statul, în calitate de acţionar majoritar, o solicită. Ministerul a subliniat, totuşi, că procedurile judiciare sunt îngreunate de situaţia din instanţe, menţionând o paralizie de facto a sistemului judiciar care amână soluţionarea. În paralel, oficialii au anunţat că pregătesc reforme legislative în sectorul minier pentru a introduce mai multă responsabilitate în administrare.
În acelaşi timp, Corpul de Control al prim‑ministrului a finalizat verificările la Societatea Naţională a Sării SA şi la Administraţia Naţională „Apele Române” după inundarea Salinei Praid. Concluzia a fost că riscul a fost subestimat, iar măsurile tehnice implementate nu asigurau protecţie pe termen lung. Asta înseamnă că, dincolo de disputele administrative şi juridice, există şi probleme concrete de siguranţă şi prevenire care nu au fost gestionate corespunzător.
Declaraţiile ministrului urmează traseul binecunoscut al politicii când apar incidente în companii cu capital de stat: anchete interne, rapoarte, cereri de demisie, acţiuni în instanţă şi, eventual, propuneri de modificare a legislaţiei. Diferenţa este că aici sunt implicate infrastructuri sensibile, precum o salină, unde evaluările eronate ale riscului pot avea consecinţe imediate şi vizibile. Rămâne de văzut dacă procedurile interne şi supravegherea tehnică vor fi suficient îmbunătăţite pentru a preveni repetarea unor astfel de situaţii.
Unul dintre aspectele cheie ale acestui caz este legătura dintre responsabilitatea managerială şi protecţia infrastructurilor critice. Salrom, ca operator important în domeniu, are obligaţii clare de întreţinere şi evaluare a riscurilor; atunci când aceste obligaţii par a fi neglijate, reacţia publică şi cea instituţională se intensifică, dar nu întotdeauna cu suficientă rapiditate pentru a remedia deficienţele tehnice. Un alt punct este mecanica politicii administrative: ministerul poate solicita demisii şi convocarea AGA, însă dacă conducerea companiei refuză şi căile judiciare sunt lente, măsurile pot rămâne doar pe hârtie. Reformele legislative promise ar trebui să clarifice responsabilităţile şi să creeze mecanisme practice de intervenţie rapidă în astfel de situaţii.
Corpul de Control al prim‑ministrului a evidenţiat şi o dimensiune tehnică: măsurile existente nu ofereau protecţie pe termen lung. Asta indică necesitatea unor evaluări periodice, independente şi mai riguroase ale riscurilor geotehnice şi hidrologice, precum şi a unor planuri de urgenţă aplicabile imediat. Fără astfel de mecanisme, companiile şi autorităţile pot rămâne prinse într-un ciclu de acuzaţii şi procese, în loc să remedieze rapid vulnerabilităţile.
Raportul şi poziţia ministrului exercită presiune asupra conducerii Salrom şi asupra legislaţiei miniere, dar succesul depinde de punerea în practică: convocarea AGA, posibile schimbări în conducere şi noi reglementări sunt paşi importanţi, însă eficacitatea lor se va măsura prin capacitatea de a preveni incidente similare. Schimbările instituţionale necesită timp şi voinţă administrativă; iar atunci când este vorba de siguranţa infrastructurilor subterane, întârzierile pot avea consecinţe costisitoare.
Salina Praid şi implicaţiile ei administrative şi tehnice rămân un exemplu în care mustrările verbale trebuie urmate de acţiuni tangibile: convocarea AGA, audituri tehnice independente, actualizarea procedurilor de management al riscului şi, nu în ultimul rând, o comunicare clară către public privind ce s‑a făcut şi ce urmează. Modul în care aceste măsuri vor fi aplicate va arăta dacă reformele promise se vor transforma în schimbări reale sau vor rămâne declarative.
Raportul Corpului de Control, solicitarea de demisie a conducerii Salrom şi concluziile privind subevaluarea riscului la Salina Praid sunt elemente concrete care implică persoane, instituţii şi proceduri clare. O soluţie practică imediată ar include convocarea AGA, un audit tehnic independent şi un plan de măsuri pe termen scurt şi lung. Tu ce consideri că ar trebui făcut întâi pentru a preveni astfel de situaţii pe viitor?
Fii primul care comentează