Ministrul culturii Wolfram Weimer poartă negocieri cu marile platforme americane de streaming privind investiţii în filmul german, iniţiativa având loc în Germania, după ce discuţiile au început în iulie. Contextul nu este unul nou: de ani buni platformele globale şi-au extins influenţa pe pieţele locale, iar autorităţile germane speră acum să transforme acest rol dominant într-un flux constant de finanţare pentru producţiile naţionale.
Weimer afirmă că are în curs convorbiri promiţătoare cu Netflix, Disney şi Amazon, în care se discută angajamente ce ar putea aduce miliarde de euro cinematografiei germane. Motivaţia sa este limpede: platformele profită de pe urma unei pieţe locale susţinute şi a finanţărilor publice, astfel că Guvernul pledează pentru reciprocitate, investiţii directe în producţii locale. Ideea figurează şi în programul de guvernare, unde s-a lăsat deschisă posibilitatea impunerii obligaţiilor de investiţii pentru operatorii străini. Pe scurt, nu este vorba doar de discuţii de imagine, ci de a transforma accesul la audienţă în contribuţii concrete la industria culturală.
Ministrul a demarat discuţiile în iulie şi consideră că există acum şanse reale ca acestea să se concretizeze. În dezbaterea bugetară din Bundestag a spus că, după ani de dificultăţi pentru piaţa filmului, o astfel de injecţie masivă de capital ar putea reprezenta un impuls binevenit. Declaraţiile sale au coincis cu prezentarea bugetului pentru cultură pe 2026, în care au fost alocate 2, 5 miliarde de euro, sumă prezentată drept una record pentru sector. Weimer a salutat aceste fonduri, amintind că ele susţin coruri, teatre, muzee, edituri şi opere, şi a subliniat că investiţiile în cultură reflectă o decizie publică asupra identităţii şi vitalităţii culturale a ţării.
Tonul declaraţiilor este optimist, însă rămân întrebări practice: ce condiţii vor impune autorităţile pentru ca Netflix, Disney sau Amazon să investească în producţii locale? Cum vor fi structurate aceste investiţii, finanţare directă de filme, parteneriate cu studiouri germane, coproducţii sau stimulente fiscale? Şi mai este problema echităţii: cum se va garanta că banii ajung şi la proiecte mici, locale, nu doar la producţii mari deja atractive comercial pentru platforme? Răspunsurile vor fi esenţiale pentru distribuţia efectivă a resurselor şi pentru sănătatea pe termen lung a ecosistemului cultural.
Prezentarea celor 2, 5 miliarde de euro în bugetul pentru 2026 rămâne un reper concret: este cifra cu care statul arată că sprijină sectorul. În plus, intrarea posibilă a miliardelor promise de platformele străine ar putea schimba dinamica pieţei filmului. Rămân de urmărit detalii tehnice, termene, mecanisme juridice şi monitorizare, deoarece sumele mari impun transparenţă în utilizarea lor.
Textul lui Weimer şi al guvernului deschide o discuţie pragmatică despre cum se poate construi o relaţie de tip win-win între platformele cu capital străin şi industriile culturale naţionale. Un punct concret este menţionat în programul de guvernare: ideea impunerii unei obligaţii de investiţii pentru operatorii străini, care nu mai lasă totul la bunăvoinţă. Totuşi, implementarea este esenţială, stabilirea de criterii clare pentru eligibilitate, monitorizarea proiectelor şi garantarea accesului la finanţare pentru o gamă largă de producţii, nu doar pentru blockbusterele cu potenţial internaţional.
După ce a nominalizat platformele şi suma din buget, rămâne de văzut cum se vor concretiza angajamentele. Exemplele practice sunt relevante: dacă Netflix sau Disney vor finanţa coproducţii cu studiouri germane sau vor produce seriale locale filmate în landuri germane, acest lucru poate aduce nu doar bani, ci şi locuri de muncă şi vizibilitate internaţională pentru actori, regizori şi echipe tehnice. Pe de altă parte, mecanismele fiscale şi condiţiile contractuale vor stabili dacă aceste proiecte susţin cu adevărat diversitatea culturală sau urmează doar logica audienţelor mari.
Miliardele invocate de Weimer şi cele 2, 5 miliarde din bugetul pe 2026 se încadrează într-o strategie mai amplă: transformarea capitalului privat global în resursă pentru cultura naţională. Rămâne, însă, discuţia despre echilibru, transparenţă şi criterii clare de alocare. Prin conturarea pe hârtie a condiţiilor de investiţii şi a mecanismelor de monitorizare, guvernul poate evita situaţii în care fondurile ocolesc proiectele mici sau regionale. Dacă se vor defini clar termenele, indicatorii de succes şi obligaţiile de raportare, ambele părţi pot avea de câştigat fără a se pierde specificul culturii germane.
Wolfram Weimer a început negocierile în iulie şi menţionează miliarde potenţiale de la Netflix, Disney şi Amazon. Cum ar arăta pentru tine un echilibru corect între investiţiile platformelor străine şi susţinerea producţiilor locale?
Fii primul care comentează