Ministerul Educației și Cercetării supraveghează atent cazurile de violență apărute în mediul educațional și de cercetare, atât pe cele sesizate public, cât și pe cele tratate intern, accentuând politica de toleranță zero față de astfel de fapte. Din perspectivă istorică, școlile și universitățile au fost considerate locuri de formare a comportamentelor și valorilor sociale; în contextul actual, odată cu creșterea tensiunilor sociale, această responsabilitate primește din nou o atenție sporită.
Ministerul reamintește existența unor proceduri specifice care trebuie utilizate pentru prevenirea și soluționarea episoadelor de violență în sistemul educațional și de cercetare. Aceste proceduri au menirea de a proteja siguranța și bunăstarea persoanelor din unitățile de învățământ și centrele de cercetare și urmăresc nu doar sancționarea, ci și generarea unui efect pozitiv pe termen lung. În plus, ministrul Educației și Cercetării, prof. univ. dr. psih. Daniel David, a extins recent posibilitatea sesizării acestor incidente, inclusiv prin reclamații anonime, pentru a facilita prevenția, identificarea și sancționarea faptelor inacceptabile. Măsura este practică: unii oameni au nevoie de anonimat ca să vorbească, iar instituțiile au nevoie de semnale pentru a interveni.
Ministrul Daniel David subliniază că, deși societatea se confruntă cu o recrudescență a violenței sub diverse forme, acest fenomen nu poate fi tolerat în mediul educațional. Din contră, școlile și universitățile trebuie să rămână modele de conduită civilizată, prin comportament și limbaj, influențând pozitiv interacțiunile sociale. Pe scurt, nu este loc pentru replici agresive între colegi sau între cadre didactice și studenți; mediul de învățare ar trebui să fie un exemplu de civism, nu un câmp de confruntări.
Totodată, ministerul a inițiat o analiză a legislației și normelor în vigoare pentru a spori eficiența în prevenirea, identificarea și sancționarea incidentelor. Acest demers legislativ urmărește ajustări care să ofere instrumente clare instituțiilor pentru a interveni rapid și coerent, dar și mecanisme care să stimileze raportarea corectă și protejarea celor care semnalează. Schimbările pot părea birocratice, însă scopul este simplu: transformarea normelor în măsuri aplicabile în practică.
Ministerul reafirmă că prevenția are aceeași importanță ca și sancțiunea. Măsurile administrative, posibilitatea sesizărilor anonime și revizuirea normelor urmăresc nu doar pedepsirea vinovaților, ci și crearea unor contexte în care astfel de fapte devin mai puțin probabile. Exemple concrete provin de la fiecare nivel: proceduri interne în universități, canale de sesizare accesibile pentru elevi și cercetători, și un cadru legislativ actualizat. În esență, instituțiile trebuie să dispună de instrumentele și voința necesare pentru a interveni.
Ministerul Educației și Cercetării afirmă explicit toleranța zero pentru violență și anunță că va continua monitorizarea și intervențiile acolo unde se impun. Extinderea posibilităților de sesizare, inclusiv anonime, și analiza normelor existente sunt pași practici în această direcție. Rămâne de urmărit modul în care noile mecanisme vor funcționa efectiv în școli și universități, însă direcția este limpede: protejarea siguranței și bunăstării în mediile de învățare și cercetare.
Ministerul a demarat analiza legislației referitoare la prevenirea și sancționarea violenței în educație. Tu ce părere ai, sunt sesizările anonime și revizuirea normelor suficiente pentru reducerea incidentelor în școli și universități?
Fii primul care comentează