Microsoft a suspendat accesul Unității 8200 la serviciile sale cloud și de inteligență artificială, după ce o investigație jurnalistică a sugerat că aceste tehnologii ar fi fost utilizate într-un program extins de supraveghere a palestinienilor. Decizia intervine într-un context de tensiuni publice și interne privind implicarea companiilor tech în operațiuni militare sau de securitate, o dilemă de lungă durată în dezbaterile despre rolul tehnologiei moderne.
Ancheta comună a publicațiilor The Guardian, +972 Magazine și Local Call a arătat că date obținute din interceptarea a milioane de apeluri telefonice zilnice ar fi fost stocate și analizate pe platforma Azure a Microsoft. Sursele afirmă că proiectul ar fi demarat în 2021, după o întâlnire între directorul Microsoft, Satya Nadella, și fostul comandant al Unității 8200, Yossi Sariel. Datorită capacității mari de stocare oferite de Azure, Unitatea 8200 ar fi dezvoltat un sistem capabil să înregistreze și să proceseze până la un milion de apeluri pe oră, configurație mai apropiată de un server farm decât de un birou obișnuit. Volumul de date ar fi ajuns la aproximativ 8.000 de terabyte și ar fi fost găzduit într-un centru Microsoft din Țările de Jos. După ce informațiile au devenit publice, s-au declanșat acțiuni pentru relocarea rapidă a acelor date.
Microsoft a justificat decizia invocând încălcarea termenilor de utilizare a serviciilor, susținând că nu furnizează tehnologie pentru supravegherea în masă a civililor, indiferent de țară. Brad Smith, vicepreședinte Microsoft, a comunicat intern această poziție, reflectând presiunea tot mai mare din partea angajaților și a investitorilor care și-au exprimat îngrijorarea privind implicarea companiei în contextul ofensivelor din Gaza. Operațiunile militare au avut consecințe umanitare majore; organizații internaționale, inclusiv ONU, au estimat zeci de mii de victime civile. Astfel, discuția depășește contractele și tehnologia, abordând responsabilitatea suplimentară implicată de furnizarea unor instrumente capabile de supraveghere la scară largă.
În centrul controversei se află elemente concrete: o unitate de informații militară israeliană, un furnizor global de cloud, volume imense de date, milioane de convorbiri și mii de terabyte, și întrebarea dacă și cum poate fi reglementată utilizarea tehnologiilor avansate în operațiuni care afectează populația civilă. E semnificativ că întâlnirea dintre Satya Nadella și Yossi Sariel pare să marcheze momentul în care colaborarea tehnologică a căpătat o direcție mai aplicată, iar ulterior ancheta jurnalistică a generat reacții interne și externe care au impus o reevaluare. Microsoft afirmă că a acționat în baza termenilor de utilizare, ceea ce ridică problema transparenței acordurilor dintre companiile tech și instituțiile de securitate: câte astfel de contracte există, ce restricții prevăd și cine le controlează respectarea?
Dezbaterile despre dezvoltarea și folosirea inteligenței artificiale și a stocării în cloud nu sunt noi; procesul decizional se situează la intersecția dreptului, eticii și geopoliticii. Cazul subliniază necesitatea unor mecanisme clare de supraveghere a modului în care tehnologiile sensibile sunt folosite de actori de stat, mai ales când operațiunile pot afecta vieți civile în zone de conflict. Totodată, evidențiază vulnerabilitățile investigației jurnalistice în scoaterea la lumină a unor astfel de colaborări și impactul transformator pe care îl pot avea investigațiile bine documentate.
Microsoft, Unitatea 8200, Satya Nadella și Yossi Sariel sunt nume menționate direct în aceste dezvăluiri, iar cifrele, circa un milion de apeluri pe oră și 8.000 TB de date, ilustrează amploarea operațiunii. Care sunt regulile formale ce guvernează parteneriatele dintre corporațiile tech și agențiile de securitate? Ce mecanisme independente de verificare ar putea împiedica utilizarea tehnologiei în moduri care încalcă drepturile civile? Aceste întrebări cer răspunsuri clare și transparente, nu doar angajamente interne.
Stabilirea unor reguli precise și a unor mecanisme independente de control ar putea preveni situații similare în viitor; exemplul relocării datelor din centrul din Țările de Jos după publicare arată că transparența și presiunile externe pot produce efecte. Vă întreb: ce măsuri concrete considerați că ar fi cele mai eficiente pentru a reglementa colaborările dintre marile companii tech și structurile de securitate?
Fii primul care comentează