Pe 4 noiembrie 1995, ochii lumii erau îndreptați în același timp către două decoruri diametral opuse: la Duisburg, o sală plină striga la starul pop Michael Jackson, în timp ce la Tel Aviv o veste funestă anunța o schimbare majoră în Orientul Mijlociu. Acest contrast între spectacol și politică rămâne memorabil chiar și după treizeci de ani.
În acea seară, emisiunea Wetten, dass..? a debutat ca de obicei și a adunat în fața televizoarelor din Germania aproximativ 18 milioane de telespectatori. Michael Jackson fusese promovat ca invitatul principal, iar așteptarea fusese alimentată în zilele dinainte de zvonuri și pariuri privind prezența lui. În Rhein-Ruhr-Halle atmosfera era electrică: în jur de 1.500 de persoane în sală și încă vreo 2.000 afară, în fața unui ecran imens, înghețați de frig dar hotărâți să simtă spectacolul „live”. Unii plătiseră bilete scumpe pe piața neagră, alții preferau să trăiască energia mulțimii, o chestiune de gust, nu de principii.
Primul moment al serii cu Jackson a avut loc la 21:20, când s-a urcat pe scenă pentru a interpreta o versiune coregrafiată a piesei Dangerous, de pe albumul History. Apoi, pe la 21:45, a venit clipa care avea să rămână în memoria colectivă: Earth Song. Spectacolul a fost montat cu efecte grandioase, animații cu o planetă plutitoare, ceață, un ventilator de scenă și, teatral, Jackson smulgându-și tricoul de sub o cămașă albă și urcând pe o platformă mobilă care-l ridica deasupra mulțimii. Apariția sa pe ecran părea inițial aproape generată pe calculator, apoi, brusc, era acolo, pe scenă, interpretând acompaniat de un cor gospel. Reacția publicului a fost intensă, țipetele umplând sala; pentru mulți, momentul a fost aproape suprarealist.
Interviul scurt cu Thomas Gottschalk n-a adus multe vorbiri din partea starului; la întrebarea „Do you like it in Germany?” răspunsul a fost simplu: I love it. Gottschalk, încercând să domolească entuziasmul, le-a spus spectatorilor că vor putea revedea emisiunea luni, când urma să fie difuzată reluarea, o idee firească în era de dinaintea streamingului la cerere.
Emisiunea nu i-a avut doar pe Jackson și pe gazdă. Printre invitați se numărau compozitorul de musical Andrew Lloyd Webber și Gerhard Schröder, pe atunci prim-ministru al landului Saxonia Inferioară și, mai târziu, cancelar federal. Schröder, venit însoțit de soția sa Hiltrud, a mărturisit pe scenă că e la fel de emoționat ca majoritatea celor prezenți, o replică care sună umană și astăzi.
Pe măsură ce fanii așteptau a doua prestație a lui Jackson, televiziunile au început să primească vești tot mai tulburătoare din Israel. La Tel Aviv fusese împușcat prim-ministrul Yitzhak Rabin; inițial s-a anunțat că este rănit grav, iar apoi a venit confirmarea tragediei: Rabin fusese ucis. Trecerea de la bucuria spectacolului la breaking news a fost bruscă și dureroasă: în doar câteva minute după încheierea Wetten, dass..? agențiile au transmis decesul lui Rabin, iar ecourile incidentului au zdruncinat procesul de pace inițiat cu acordurile de la Oslo.
Acea seară ilustrează cât de imprevizibilă este viața publică: un show televisat care reușește să mobilizeze milioane poate conviețui în aceeași zi cu evenimente istorice de gravitate covârșitoare. Detaliile rămân în memorie, cifrele audienței, prezența unor personalități precum Andrew Lloyd Webber sau Gerhard Schröder, imaginea lui Jackson rupându-și tricoul în aer, dar ele se suprapun altor repere: ora atacului din Tel Aviv, titlul Earth Song, anul 1995. Noaptea respectivă a evidențiat și fragilitatea proceselor politice: asasinarea lui Rabin a afectat profund dinamica acordurilor de pace din Orientul Mijlociu și a schimbat cursul evenimentelor regionale.
1995, Earth Song, Tel Aviv și Michael Jackson rămân repere care ne ajută să înțelegem cum se intersectează cultura pop cu politica. Un concert televizat poate crea amintiri colective, dar nu poate izola publicul de realitățile lumii. Ce element al acelei seri crezi că a rămas cel mai mult în memoria publicului român: momentul scenic al lui Michael Jackson sau vestea despre Rabin?
Fii primul care comentează