De câteva decenii, discuţia despre trecerea televiziunii spre distribuţie exclusiv pe internet revine periodic, de la experimentele cu televiziunea digitală până la dezbaterile recente privind accesul egal la conţinut. În prezent, Marea Britanie se află din nou în situaţia de a lua în considerare renunţarea la canalele terestre tradiţionale şi migrarea completă către un model IP, iar un raport recent avertizează că efectele ar putea fi mai grave decât au recunoscut autorităţile.
Un analist independent, Mathew Horsman, atrage atenţia într-un raport consultat de cotidianul The Observer că planurile actuale ar putea lăsa fără acces la programe live până la 5, 4 milioane de gospodării britanice, adică aproape 10 milioane de persoane, dacă toate posturile TV ar fi retrase din difuzarea terestră şi ar rămâne doar pe internet. Aceasta ar însemna că o parte semnificativă a populaţiei, în special cei fără conexiune stabilă la internet sau care depind de recepţia terestră, nu ar putea urmări programe live.
Estimările lui Horsman contrazic datele folosite până acum de guvern. Executivul a invocat o estimare academică conform căreia până în 2040 aproximativ 95% din populaţie ar primi deja televiziunea prin IP, iar cei 5% rămaşi, dependenţi de recepţia terestră, ar fi în mare parte persoane în vârstă sau din medii cu venituri foarte scăzute. Argumentul guvernamental dă impresia că aceste grupuri sunt minoritare şi, în plus, mai puţin relevante pentru piaţa publicităţii. Studiul lui Horsman arată însă că proporţiile pot fi diferite în practică şi că impactul social al opririi difuzării terestre nu trebuie subestimat.
Decizia fermă privind momentul în care va fi sistată difuzarea terestră urmează să fie luată în 2026, iar datele actuale situează o posibilă întrerupere în jurul anului 2035. Licenţele curente pentru Channel 4, Channel 5 şi ITV expiră în 2034, iar BBC are contracte de distribuţie valabile până în 2030. Regulatorul Ofcom a subliniat în repetate rânduri necesitatea unei decizii rapide, ceea ce pune presiune pe toate părţile implicate.
Pe lângă calendar şi cifre, discuţia ridică probleme practice: cum vor fi protejate persoanele fără acces adecvat la internet? Vor exista scheme de sprijin pentru achiziţia de echipamente sau abonamente? Ce garanţii oferă operatorii de reţea privind rezilienţa serviciilor în situaţii de urgenţă? Trebuie luate în calcul şi aspecte legate de costuri: migrarea completă la IP ar putea aduce economie de infrastructură pentru emiţători, dar pentru gospodării ar putea însemna cheltuieli suplimentare sau o dependenţă mai mare de furnizorii de internet.
Raportul lui Horsman sugerează astfel că tranziţia nu este doar o problemă tehnică, ci una cu implicaţii sociale şi economice semnificative. Dacă planurile rămân neschimbate, milioane de oameni ar putea pierde accesul la programe live care fac parte din viaţa cotidiană: ştiri, transmisiuni sportive, emisiuni comunitare. Dezbaterea publică trebuie să includă estimări realiste despre acoperire, măsuri de incluziune şi posibile soluţii intermediare, precum menţinerea unor canale esenţiale pe frecvenţe terestre pentru o perioadă extinsă.
BBC, ITV, Channel 4 şi Channel 5 se află în mijlocul acestui ciclu al licenţelor, iar deciziile Ofcom şi ale guvernului vor stabili dacă 2035 rămâne doar o sugestie sau devine o dată definitivă cu efecte concrete. O tranziţie reuşită presupune planificare detaliată, consultare cu grupurile vulnerabile şi mecanisme de compensare pentru cei afectaţi; altfel riscul unei rupturi în accesul la televiziune live devine real.
Raportul citat şi datele despre licenţe arată clar că schimbarea tehnologică nu este doar un simplu upgrade: implică oameni, bugete şi reglementări. Rămâne de văzut în ce măsură decidenţii vor lua în considerare estimările independente sau vor continua să se bazeze pe prognozele universitare deja invocate de guvern. Ce este esenţial pentru spectatorii afectaţi este menţinerea accesului continuu la canale precum BBC, ITV şi Channel 4, iar modul în care se va răspunde acestei nevoi va decide cât de echitabilă va fi tranziţia.
Un exemplu concret: licenţele Channel 4, Channel 5 şi ITV expiră în 2034, iar decizia finală este programată pentru 2026; aceste date ar trebui folosite nu pentru a grăbi procesul, ci pentru a concepe soluţii practice pentru cele 5, 4 milioane de gospodării menţionate. Crezi că guvernul şi Ofcom vor reuşi să gestioneze tranziţia fără a lăsa segmente importante ale populaţiei fără acces la televiziune live?
Fii primul care comentează