Marilena Preda Sânc la Gaep: Bodyscape din anii ’80 între trup, natură și rezistență artistică

Expoziția de la galeria Gaep scoate în evidență lucrări din anii ’80 ale Marilenei Preda Sânc, multe prezentate public pentru prima dată, și ilustrează modul în care o practică artistică introspectivă s-a intersectat cu tensiunile sociale ale regimului comunist din România. Amintind de explorările corporeității din artele performative ale perioadei și de preocupările feministe care revin puternic în discursul contemporan, „Bodyscape 1982–1988” propune o lectură a unei decade de creație prin prisma relației dintre corp, spațiu și natură.

La Gaep, vizitatorii găsesc colaje, desene, fotografii cu intervenții și serigrafii care conturează o hartă intimă a preocupărilor Marilenei Preda Sânc. Lucrările pun accent pe corp ca mediu și pe felul în care identitatea feminină și experiența personală se reflectau în practici artistice experimentale, într-un climat politic restrictiv. Numeroase piese nedivulgate anterior transformă vizita într-o descoperire, asemenea unei cutii cu fotografii vechi care, dintr-o dată, îți povestesc tot.

Curatoarea Anna Daneri evidențiază că expoziția oferă o perspectivă asupra unei perioade decisive de introspecție și rezistență artistică. Prin selecția lucrărilor se evidențiază legătura dintre dimensiunea corporală și cea spațială și apar preocupări care prefigurează teme ecofeministe relevante și azi. În contextul dezbaterilor actuale despre natură, feminism și structuri de putere, aceste lucrări servesc atât ca document istoric, cât și ca reflecții durabile asupra condiției umane.

Artista însăși descrie ambivalența epocii: ideologia comunistă nu ajungea în intimitatea procesului creativ, iar această dualitate, libertatea interioară versus contextul socio-politic restrictiv, a alimentat introspecția, observația fină și refugiul în natură. Natura devine un motiv recurent, iar corpul, un instrument de exprimare și intervenție. Imaginea e sugestivă: când spațiul public era strâmt, lumea interioară și mediul natural au devenit locurile în care se contura un demers artistic personal.

Expoziția poate fi vizitată până pe 25 octombrie, oferind timp suficient pentru a parcurge lucrările și a reflecta la legăturile pe care acestea le stabilesc între trecut și prezent. Marilena Preda Sânc, născută în 1955 și stabilită la București, are o carieră interdisciplinară, este profesor universitar la Universitatea Națională de Arte și autor de texte despre artă în spațiul public, feminism și eco-artă. Din anii ’80, lucrările ei în pictură, desen, colaj, video și performance au fost prezente pe scene internaționale, în muzee, galerii și bienale. Operele sale fac parte din colecții precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București, Albertina din Viena, Arhitekturni Muzej Ljubljana și Kunsthalle Nürnberg. Distincțiile includ Ordinul Meritul Cultural (2004), Mențiunea specială Sardi per l’arte Back to the Future la Artissima, Torino (2017, cu Gaep) și Premiul Radio România Cultural, categoria Arte vizuale, pentru expoziția Subjective (De)Constructions (2019).

Aceasta este a treia expoziție personală a Marilenei Preda Sânc la Gaep; prima a avut loc în 2015, sub titlul but IT Got Too COLD. Fotografii și serigrafii din seria Bodyscape, parte din Sketch of the Mind (1986–1987), readuc în prim-plan tehnici și gesturi vizuale dintr-o perioadă în care experimentul artistic funcționa ca dialog cu realitatea socială. Curatoarea Anna Daneri, cunoscută pentru proiecte precum Nothing Is Lost. Art and Matter in Transformation (GAMeC, Bergamo) și pentru implicarea în inițiative transdisciplinare, oferă un cadru internațional de interpretare, conectând lucrările Marilenei la teme globale despre materie, transformare și granițe.

Privită ca o punte între trecut și prezent, expoziția arată că lucrările din Bodyscape nu sunt doar mărturii ale unei epoci. Ele transmit continuități tematice, corpul, natura, relațiile de putere, care răsună și astăzi, într-un moment în care discursurile ecofeministe și reflecțiile asupra spațiului personal și public revin în prim-plan. Vizitatorul parcurge astfel o călătorie care pornește din anii ’80 și ajunge la întrebările contemporane despre cine ocupă spațiul public și cum se manifestă rezistența prin artă.

Fotografia serigrafiei Bodyscape face parte din Sketch of the Mind (1986–1987) și funcționează ca un punct de legătură vizual între epoci. Expoziția urmărește nu doar să expună lucrări, ci și să deschidă discuții despre modul în care experiența personală devine istorie vizuală. Ce a schimbat felul în care artiști precum Marilena Preda Sânc au folosit corpul ca mediu? În ce fel se conectează aceste practici cu preocupările ecofeministe actuale și ce lecții oferă o astfel de retrospectivă pentru tinerii artiști și curatori?