Sfantul Ioan Gura de Aur rămâne unul dintre cei mai renumiți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, iar viața lui pornește în Antiohia secolului al IV-lea, urcând trepte importante ale clerului până la scaunul arhieresc din Constantinopol. Născut în 344 din părinți credincioși, Secundus și Antuza, Ioan beneficiază de o educație temeinică: tatăl era comandant al armatei romane din Siria, iar mama, rămasă văduvă la o vârstă fragedă, își consacră timpul creșterii și formării sale. Datorită ei, viitorul arhiepiscop este instruit de dascăli renumiți din Antiohia, precum Libanie și Andragatie, iar studiul Sfintei Scripturi îi este călăuzit de Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, și Diodor din Tars, conducătorul școlii din vechea cetate. Parcursul său clerical cuprinde hirotonia în diacon în 381, săvârșită de Meletie, și hirotonia în preot în 386, realizată de Flavian, succesorul lui Meletie. Pe 28 februarie 398 este înscăunat arhiepiscop al Constantinopolului de către Teofil al Alexandriei. Se mută la cele veșnice în Armenia, pe 14 septembrie 407, iar ultimele sale cuvinte au fost Slava lui Dumnezeu pentru toate!, o mărturie concisă și directă asupra menirii vieții sale.
În ritmul anului bisericesc, Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur este cea mai frecvent slujită, iar motivul nu este greu de înțeles: este mai scurtă și mai practică pentru slujbele obișnuite din biserici și mănăstiri. Totuși, nu este cea mai veche dintre liturghiile folosite astăzi. Până în secolele IX–X, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare era folosită zilnic. Ambele, atât cea a lui Ioan, cât și cea a lui Vasile, își au rădăcina în Liturghia Sfantului Iacob, iar trecerea la uzul curent al Liturghiei lui Ioan Gura de Aur s-a făcut din motive practice legate de timp, nu pentru o superioritate liturgică intrinsecă. Adică eficiență administrativă ante litteram, dacă vreți o mică ironie.
Există însă zile în care Liturghia Sfantului Ioan nu se oficiază, numite zile aliturgice. În acele zile se celebrează alte forme sau se folosesc Darurile mai înainte sfințite: Liturghia Sfantului Vasile cel Mare are loc în anumite zile fixe, cum sunt 1 ianuarie (ziua Sfantului Vasile), primele cinci duminici din Postul Paștelui, joi și sâmbătă din Săptămâna Patimilor, precum și în ajunul Crăciunului și al Bobotezei. De asemenea, în zilele de miercuri și vineri din Postul Paștelui și în zilele de luni și marți din Săptămâna Patimilor nu se oficiază Liturghia lui Ioan, iar în mai multe sărbători importante din cursul Postului Mare se săvârșesc Darurile mai înainte sfințite în locul unei liturghii obișnuite.
Pentru cei interesați de reprezentările și cultul personalității sale, există rugăciuni și troparii dedicate: acatistul Sfantului Ioan Gura de Aur face parte din programul devoțional, iar în calendarul bisericesc este cinstit pe 13 noiembrie, pe 27 și pe 30 ianuarie, precum și în toate zilele în care se slujește Liturghia ce îi poartă numele. Astfel, memoria lui liturgică și teologică rămâne vie atât în slujbele publice, cât și în viața spirituală a credincioșilor.
Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, data de 28 februarie 398, numele Meletie sau 14 septembrie 407 sunt repere istorice clare în biografia acestui ierarh. Istoria formării liturgice arată cum tradițiile se adaptează: Liturghia lui Ioan a devenit uzuală din rațiuni de eficiență, iar Liturghia lui Vasile, deși mai veche ca utilizare zilnică, își păstrează locuri importante în calendar. Aceasta ne amintește că formele cultice pot ilustra atât continuitate, cât și pragmatism. Ce element din viața sau liturghia Sfantului Ioan ți se pare cel mai captivant?
Fii primul care comentează