Anunțul literar de la Stockholm îl plasează pe scriitorul maghiar László Krasznahorkai în prim-plan: el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură pe 2025, iar motivarea Academiei suedeze accentuează o operă captivantă și vizionară, un teritoriu în care arta rezistă într-un decor dominat de teamă apocaliptică. Nu este pentru prima dată când literatura central-europeană captează atenția globală; de la Kafka la Thomas Bernhard, regiunea a generat voci care sfidează normele, iar Krasznahorkai se include în această tradiție, dar o deviază ușor spre Est, cu un registru mai contemplativ și rafinat.
László Krasznahorkai, născut pe 5 ianuarie 1954, este considerat un important romancier epic al spațiului central-european. Critica remarcă prezența absurdului și a grotescului exagerat în proza sa, dar și resurse poetice provenite din reflecție și o sensibilitate mai calmă, orientată spre răsărit. Printre romanele sale principale se află Sátántangó, apărut în 1985 și văzut ca debutul care i-a cimentat vocea literară, The Melancholy of Resistance (1989), War & War (1999), Mountain to the North, a Lake to the South, Paths to the West, a River to the East (2003), Baron Wenckheim’s Homecoming (2016) și Herscht 07769: A Novel (2021). Operele sale au fost traduse în numeroase limbi majore, cum ar fi engleza, franceza, germana și suedeza, ceea ce i-a extins publicul dincolo de granițele maghiare. Pe lângă romane, Krasznahorkai a scris scenarii cinematografice, colaborând cu regizori ca Béla Tarr și Ágnes Hranitzky, nume apreciate în circuitul filmului de artă, unde ritmul îndelungat și atmosfera sumbră pot părea aproape terapeutice, dacă terapia ar însemna mahmureala existențială.
Datele privind Premiul Nobel pentru Literatură situează acest succes într-un context istoric. Din 1901 până în prezent au fost acordate 118 premii pentru Literatură; în anumite ani, 1914, 1918, 1935, 1940, 1941, 1942 și 1943, distincția nu s-a mai acordat. Laureata din 2024 a fost scriitoarea sud-coreeană Han Kang, recompensată pentru o proză poetică intensă despre traume și fragilitatea vieții, devenind a 18-a femeie laureată. Statistici relevante: cel mai tânăr laureat a fost Rudyard Kipling, premiat la 41 de ani în 1907, iar cea mai în vârstă laureată este Doris Lessing, onorată la 88 de ani în 2007. Două personalități culturale importante au refuzat Premiul Nobel pentru Literatură: Boris Pasternak în 1958, sub presiunea autorităților sovietice, și Jean Paul Sartre în 1964, care refuza în mod sistematic distincțiile oficiale. Totodată, doar de patru ori Academia Suedeză a acordat premiul ex aequo: în 1904, 1917, 1966 și 1974.
Sezonul Nobel 2025 urmează tradiția anunțurilor din octombrie: seria începută cu premiul pentru Fiziologie sau Medicină pe 6 octombrie a inclus deja Fizică și Chimie; premiul pentru Pace urmează a fi anunțat pe 10 octombrie, iar premiul Sveriges Riksbank în Ştiinţe Economice în Memoria lui Alfred Nobel va fi făcut public pe 13 octombrie. Majoritatea premiilor, cu excepția celui pentru economie, au fost stabilite prin testamentul inventatorului Alfred Nobel (1833–1896), omul din spatele dinamitei care și-a lăsat averea pentru recunoașterea realizărilor umane. Valoarea financiară a premiului rămâne substanțială: laureatul primește un cec de 11 milioane de coroane suedeze, în jur de 900.000 de euro.
Premiul oferit lui László Krasznahorkai readuce în discuție darul literaturii de a îmbina estetica negativă, absurditatea, grotescul, cu contemplarea tăcută a lumii. Acest contrast dintre tensiunea apocaliptică și calmul reflexiv, prezent în titluri precum Sátántangó sau Baron Wenckheim’s Homecoming, ne reamintește că scriitorii din Europa Centrală au construit o tradiție în care ironia, umorul negru și observația socială coexistă. Distincția scoate în evidență și legăturile dintre literatură și cinema, prin colaborările cu Béla Tarr, sugerând că matricea narativă a lui Krasznahorkai funcționează la fel de bine pe hârtie și pe peliculă. Ce urmează pentru cititori? Probabil reeditări sau traduceri noi în limbi încă netraduce, iar pentru cei care vor să înceapă cu ceva accesibil: The Melancholy of Resistance sau Baron Wenckheim’s Homecoming pot fi puncte bune de intrare.
Ce părere ai despre alegerea Academiei și care dintre romanele lui Krasznahorkai ți s-ar părea mai ușor de abordat: o poveste meditativă sau una plină de grotesc?
Fii primul care comentează