Ivana Mladenović, o regizoare cu rădăcini sârbo-române, a strălucit vineri seară la Festivalul Internațional de Film de la Sarajevo, unde a primit premiul pentru regie pentru lungmetrajul Sorella di Clausura. Filmul își centrează acțiunea pe Stelea, o femeie dintr-o zonă rurală a României, care găsește dragostea în muzica balcanică, după ce se îndrăgostește de un muzician văzut la televizor. Știți ce se zice, dragostea e ca un program TV, trebuie să găsești canalul potrivit!
În cadrul festivalului, Mladenović a vorbit despre modul în care a îmbinat ficțiunea cu realitatea, inspirându-se din manuscrisul autobiografic al Lilianei Pelici. A menționat că multe dintre poveștile prezentate sunt adevărate, deși a făcut și câteva modificări. E ca și cum ai spiona o melodie, întotdeauna mai sunt câteva note adăugate pentru a-i da farmec!
Acțiunea filmului are loc în 2008, un an căruia îi știm cu toții povestea: aderarea României la Uniunea Europeană și provocările crizei financiare. Mladenović a explicat că pentru o femeie săracă de 36 de ani, precum Stela, visul european era ceva ce părea mereu inaccesibil. Și cine nu s-a simțit vreodată ca un personaj dintr-un film, luptându-se cu sistemul care pare să se miște mai repede decât noi?
Festivalul de Film de la Sarajevo, aflat la cea de-a 31-a ediție, s-a încheiat simbolic în Teatrul Național Sarajevo, unde au fost decernate premiile Inima Sarajevo. Ceremonia, prezentată cu voia bună de Helena Vuković, a adus în prim-plan și alte realizări cinematografice. Premiul pentru cel mai bun film a fost acordat coproducției slovene Vjetre, pričaj sa mnom, regizat de Stefan Đorđević. Iar Andrija Kuzmanović a fost premiat pentru cel mai bun actor. La capitolul feminin, patru actrițe au împărțit onoruri pentru rolurile din filmul Fantasy, dovadă că uneori, succesul e mai dulce când e împărțit!
În ceea ce privește alte distincții, au fost recunoscute producții diverse, de la cele mai bune filme studentesti la scurtmetraje, iar un documentar a primit chiar o nominalizare la Oscar. Se pare că Festivalul a fost o adevărată scenă pentru talent și inovație, consolidând statutul Sarajevo ca un important centru cultural în domeniul cinematografiei.
Ce părere aveți despre importanța festivalurilor de film în promovarea talentelor emergente?
Photo: Pixabay, Free to use under the Pixabay License.
ce naiba, iar festivaluri astea pline de vorbe goale, stiu eu pe cineva care a muncit 10 ani si n-a primit nici o sansa, daaa, paradoxal…
wow, chiar mi-a placut chestia cu „dragostea e ca un program TV” 😂 daaar, ideea asta cu muzica balcanica care salveaza sau trezeste ceva la oameni e veche dar functioneaza mereu. Stela pare genul de personaj care te tine treaz, simplu si real — si 2008 ca fundal e bun, pune presiune, nu e doar poveste de dragoste.
mi-ar fi placut sa aflu mai multe despre cum au filmat in sat, detalii tehnice, buget sau daca au folosit muzicieni locali reali (asta poate schimba tot). si btw, Ivana asta are background sârbo-român? interesant, probabil a ajutat la autenticitate, vibe-ul balcanic e destul de specific.
festivalurile gen Sarajevo chiar conteaza pt filme din regiune, dau vizibilitate, contacte, poate si co-producții. dar uneori rămâi cu întrebarea: ok premiu, acum ce? distribuție largă? subtitrari? festival circuit? deci important dar nu tot.
orice, fain ca s-au dat si premii pentru actrite împărțite — arată ca nu e doar un star ci echipa. sper doar sa ajungă filmul la cineva din România, la cineva din satul aia, sa vada lumea aia ce au făcut despre ei.
daaar, serios? iar festivaluri care laudă aceleași pelicule de artă, parcă totul e făcut pt criticii snobi, eu vreau povesti cu suflet, nu doar cadre frumoase.
wow, nu știam de Ivana asta, fain că are background sârbo-român, pare genul de regizoare care pune mult suflet în detalii. stela în 2008 sună ca o poveste simplă dar grea pe dinăuntru — muzica balcanică e mega expresivă, poate chiar salvează personaje din monotonia aia rurală. interesant că s-a bazat pe manuscrisul Lilianei Pelici, chestii autobiografice dau un soi de onestitate pe ecran, chiar dacă regizorul schimbă câteva note, normal, filmul e tot artă.
și apropo, festivalurile ca Sarajevo chiar contează pt chestii mici: dau vizibilitate regizorilor din regiune, îți deschid drumul la coproducții, festivaluri, distribuție în alte țări. nu e doar glamour, e punte între cineva cu talent și publicul care altfel n-ar ști de el. plus că docu-urile sau filmele studentesti primite acolo pot prinde priză la festivaluri mari sau chiar la Oscar, da, s-a văzut.
oricum, m-a făcut curios filmul Sorella di Clausura, o să-l caut. și btw, cine știe, poate ăsta e tipul de film care te face să asculți mai multă muzică balcanică după 🙂