Ilie Bolojan: în ce mod transferul angajaților concediați din sectorul public în cel privat poate sprijini investițiile publice

Premierul Ilie Bolojan discută despre concedierile din sectorul public și sugerează că persoanele afectate ar putea găsi de lucru în mediul privat, unde, spune el, există locuri de muncă reale și se câștigă cinstit. Tema recurentă rămâne: transformarea aparatului public pentru a face loc unei administrații mai eficiente și pentru a economisi resurse la nivelul statului.

Nu e o idee nouă: de când s-au demarat reformele administrative în România, dezbaterea despre stat versus privat revine constant, unii își amintesc când un post la stat era visul sigur, alții își amintesc perioadele când privatul părea nesigur, dar dinamic. Bolojan a afirmat marți că reducerea personalului din administrația publică este necesară pentru ca statul să-și micșoreze cheltuielile și să poată continua investițiile fără a majora taxe și impozite. Raționamentul e simplu: dacă nu reducem cheltuielile, nu vom putea susține ritmul investițiilor dorit și riscăm să punem o povară mai mare pe contribuabili. Sună simplu, dar contextul local e mai complicat.

Premierul a subliniat că firmele private pot absorbi o parte semnificativă din cei disponibilizați, pentru că piața muncii are nevoie de angajați. El a reiterat că în multe zone din România mediul privat are nevoie de forță de muncă și că diminuarea rapidă a posturilor la stat va aduce economii la buget. Mesajul e pragmatic: transferul forței de muncă către privat ar trebui să permită continuarea investițiilor publice fără majorări fiscale. Rămâne însă întrebarea cum se realizează tranziția practică și cine sprijină, concret, acești oameni să se recalifice sau să găsească locuri de muncă stabile.

Bolojan a remarcat și un contrast între administrațiile locale: comune sau orașe cu același număr de locuitori pot funcționa foarte diferit. Unele au un personal redus și eficient, altele sunt supradimensionate și nu mai au resurse nici pentru dezvoltare, nici uneori pentru plata salariilor. Aici apare justificarea reformei: optimizarea structurii de personal pentru ca banii publici să fie folosiți la investiții, nu pentru susținerea unui aparat ineficient. Totuși, aplicarea măsurilor rămâne un test de echilibru, reducerea cheltuielilor nu trebuie să pericliteze serviciile esențiale pentru cetățeni.

Schimbările anunțate au impact concret: angajați care poate au lucrat ani la stat, primării care trebuie să-și regândească bugetele și firme private care ar putea angaja, dar au propriile limitări. Promisiunea tranziției către privat e optimistă, dar în practică depinde de sincronizarea între cererea din piață, programele de recalificare și pachetul de măsuri sociale ce însoțesc concedierile. Fără astfel de mecanisme, există riscul unor dislocări sociale locale, mai ales în comunitățile mici unde un salariat din administrație poate reprezenta o sursă importantă de venit.

Ilie Bolojan a prezentat argumentele economice: reduceri rapide în sectorul public înseamnă economii la buget și posibilitatea de a menține sau accelera investițiile, fără a majora povara fiscală. El a repetat că locurile de muncă din privat sunt locuri reale, în care se câștigă cinstit. Această afirmație se înscrie în discursul pro-eficiență și pro-investiții, dar ridică și probleme practice: cum se asigură tranziția, ce măsuri sociale vor fi implementate și cât de pregătit este mediul privat să absoarbă valuri de lucrători din administrație. De asemenea, diferențele dintre primării arată că soluțiile trebuie adaptate local, nu doar aplicate uniform.

Soarta celor concediați la stat este, așadar, legată de capacitatea autorităților de a gestiona schimbarea. Sunt necesare planuri concrete de reinserție, programe de formare profesională și coordonare între administrație și mediul privat. Dacă reformele se reduc doar la tăieri, vor apărea dificultăți; dacă vor include măsuri active, tranziția poate fi mai lină. În România recentă, exemplele de succes vin din proiecte care au combinat optimizarea structurii cu sprijin real pentru forța de muncă.

Ilie Bolojan a indicat explicit mediul privat și investițiile ca soluții și a subliniat nevoia de reducere a cheltuielilor pentru a evita majorarea taxelor. El a atras atenția asupra disparităților dintre primării, unde unele funcționează eficient cu personal redus, iar altele sunt supradimensionate și se confruntă cu probleme financiare. Aceasta scoate în evidență două aspecte: reforma nu e doar economică, ci și administrativă, iar implementarea trebuie calibrată după realitățile locale.