La Mănăstirea Bistrița din județul Neamț se păstrează o icoană veche, ajunsă acolo încă din 1401, cunoscută sub denumirea de Icoana Sfintei Ana. Povestea ei împletește istorie, credință și momente personale de nevoie: donația provine de la împărăteasa Irina, soția lui Manuel al II-lea Paleologul, care a dăruit icoana Doamnei Ana, soția domnitorului Alexandru cel Bun, iar de atunci icoana a devenit un reper pentru credincioșii din zonă. Imaginea o înfățișează pe Sfânta Ana ținând în brațe pe fiica ei, viitoarea Fecioară Maria; privirea blândă a Sfintei transmite celor care se închină pace și mângâiere.
De-a lungul secolelor, icoana a dobândit faima de făcătoare de minuni. Mărturiile adunate vorbesc despre vindecări, despre ajutor pentru femeile cu probleme de concepție și despre întărirea legăturilor familiale. În perioade de secetă, icoana era dusă în procesiuni prin sate și pe ogoare; după rugăciunile credincioșilor, ploaia a venit de mai multe ori, potrivit tradiției locale. Istoria consemnează și episoade în care icoana a oferit sprijin în situații politice sau de primejdie: în 1538, domnitorul Petru Rareș, urmărit de boieri trădători și de oșteni ai lui Suleiman Magnificul, a poposit la Bistrița pe 17 septembrie și s-a rugat în fața icoanei, cerând protecție; în noaptea următoare s-a strecurat printre urmăritori, găsindu-și mântuirea sub ocrotirea Maicii Domnului, după cum spune tradiția.
Un alt episod notabil legat de icoană datează din 1853, când ieromonahul Varnava, egumenul Mănăstirii Pângărați, grav bolnav, a fost dus la Bistrița. Acolo s-a rugat înaintea icoanei și, în scurt timp, s-a vindecat. Restaurări au avut loc de-a lungul timpului; icoana a trecut printr-o reparație importantă în secolul al XVIII-lea, dar mesajul ei continuă să atragă pelerini din întreaga țară. Oamenii vin din diverse motive: vindecare, nădejde la naștere, pace în familie, iar icoana rămâne pentru mulți o mărturie a milostivirii și a continuității credinței.
În volumul Sfintele Icoane făcătoare de minuni din România, publicat în 1999 de Arhimandritul Ioanichie Bălan, Icoana Sfintei Ana de la Bistrița este menționată ca fiind a doua ca importanță după icoana Maicii Domnului de la Neamț, ceea ce subliniază locul ei în memoria religioasă a regiunii. În jurul acestui obiect de cult se leagă și conexiuni cu locuri și persoane sfinte: moaștele Sfintei Ana, biserica cu același hram din Ierusalim ca loc al Nașterii Maicii Domnului și cântările liturgice precum Acatistul Sfinților Ioachim și Ana.
Această istorie a icoanei Sfintei Ana ne leagă de nume și date: 1401, donația împărătesei Irina, episodul din 17–18 septembrie 1538 cu Petru Rareș și vindecarea ieromonahului Varnava în 1853. Toate acestea arată cum un obiect religios devine fir călăuzitor al unor narațiuni care împletesc politica cu sacrul și viața personală a credincioșilor. Credințele comunității, grija pentru sănătate și nevoia de semne palpabile de speranță se întâlnesc aici, iar restaurările și mențiunile din lucrări precum cea a lui Ioanichie Bălan păstrează memoria vie pentru noile generații. Ce amintire personală sau locală ai despre vreo icoană sau loc sfânt din regiunea ta?
Fii primul care comentează