De ani buni, marile centre urbane europene concurează nu doar pentru turiști sau evenimente, ci și pentru capitalul investițional și creșterea productivității. Raportul Oxford Economics, care scoate în evidență Bucureștiul și Iașiul, arată cum aceste două orașe românești s-au schimbat în ultimii 15 ani într-un context de transformări economice majore în Europa Centrală și de Est.
Iașiul, al treilea ca mărime din România, figurează printre orașele europene cu cea mai rapidă expansiune economică, alături de Gdansk și Vilnius. Cu o creștere medie anuală de peste 5%, orașul a beneficiat de fluxuri importante de investiții în IT, infrastructură și educație. Dezvoltarea nu a venit doar din creșterea ocupării, ci din productivitate: companiile și instituțiile locale au adoptat tehnologii moderne și modele de afaceri noi, reducând treptat decalajele față de standardele vest-europene. Practic, Iașiul a transformat potențialul universitar și ecosistemul tech într-un motor economic palpabil.
Bucureștiul rămâne principalul motor economic al țării, chiar dacă ritmul său de creștere nu este la fel de spectaculos ca al unor orașe mai mici. Capitala a atras cele mai multe investiții străine, înregistrează cea mai ridicată productivitate din regiune și contribuie semnificativ la PIB-ul național. Totuși, provocările sunt evidente: infrastructura insuficientă, costurile ridicate ale vieții și presiunea demografică afectează dinamica urbană. Chiar și așa, Bucureștiul continuă să fie printre cele mai competitive capitale din Europa de Est, notează studiul.
Analiza evidențiază și o diferență de model între Vest și Est: în Occident, creșterea relativă se sprijină adesea pe majorarea numărului de angajați, în timp ce în Europa Centrală și de Est avansul provine mai mult din eficiență și inovație. Sectorul serviciilor joacă un rol crucial atât în cazurile în care creșterea este bazată pe ocupare, cât și când se bazează pe productivitate. Industria prelucrătoare rămâne relevantă: în jumătate dintre cele 20 de orașe cu creștere rapidă, sectorul manufacturier este fie principalul, fie al doilea contributor la creștere. Diferența constă în orientarea spre manufactură avansată, nu producție tradițională.
Contextul românesc reflectă această tranziție: orașele care au investit în educație, tehnologie și infrastructură digitală au reușit să-și crească productivitatea și să atragă capital extern. Nu înseamnă că dificultățile au dispărut; problemele infrastructurale și costurile vieții rămân obstacole reale, dar tendința generală arată o apropiere treptată de centrele economice vest-europene.
Raportul Oxford Economics, citat de publicații naționale, subliniază rolul serviciilor și al sectorului high-tech în transformarea peisajului urban european. Orașe precum Iași sau Gdansk demonstrează cum echilibrul între educație, investiții și adaptare tehnologică generează rezultate pe termen mediu. Ca exemplu concret, Iași a înregistrat o rată medie anuală de creștere de peste 5%, iar Bucureștiul rămâne principalul destinatar de investiții străine din România.
Datele indică o schimbare structurală: performanța urbană se bazează pe productivitate, nu doar pe forța de muncă. Asta impune politici locale care să sprijine învățământul tehnic, infrastructura digitală și mediul de afaceri, dar și măsuri pentru reducerea costurilor care afectează calitatea vieții. Privind cifrele, strategiile eficiente aplicate la Iași și București pot servi ca model pentru alte orașe românești care își propun să crească inteligent, nu doar rapid. Ce părere ai despre direcția în care se îndreaptă orașele românești: investiții în tehnologie sau soluții pentru viața de zi cu zi?
Fii primul care comentează