Am purtat o perioadă ochelarii inteligenti Halliday pe birou, mai mult ca experiment teoretic decât pentru uz curent, deoarece nu m-au convins suficient încât să renunţ la ochelarii mei obişnuiţi. Tehnologia purtabilă pentru ochi a evoluat mult: de la primele încercări cu afişaje mici şi sunet discret până la proiecte mai ambiţioase precum Ray-Ban Meta sau soluţiile cu waveguide de la Rokid. Halliday a fost prezent la CES promiţând să fie un „proactive AI eyewear”, adică ochelari care îţi oferă informaţii utile prin difuzoare integrate şi printr-un mic ecran poziţionat deasupra ochiului drept. Sună bine în teorie, dar realizarea practică lasă de dorit.
Hardware-ul are câteva avantaje clare: un design destul de discret încât să nu atragă atenţia, difuzoare integrate şi acel mic display care promit informaţii rapide fără a scoate telefonul din buzunar. Totuşi, în utilizarea zilnică apar obstacole care strică experienţa. Controlul prin inel se mişcă lent: comenzile răspund cu întârziere de câteva secunde sau uneori nu sunt procesate deloc, ceea ce dă senzaţia că porţi ceva care cere mai multă răbdare decât îţi permite viaţa de zi cu zi. Răspunsurile generate de AI sunt adesea succinte; pentru explicaţii mai ample trebuie să pui o mulţime de întrebări suplimentare, ceea ce diminuează utilitatea „asistentului” promovat de marketing.
Un alt aspect care mi-a creat disconfort: carcasa nu serveşte şi ca staţie de încărcare. Pentru cineva obişnuit să depună ochelarii în carcasă şi să ştie că vor fi încărcaţi când îi va scoate, aceasta este un dezavantaj important. Uit să îi încarc dacă nu am acea funcţie integrată la îndemână, iar ochelarii devin astfel un gadget care necesită planificare activă, nu unul pe care îl foloseşti spontan. În practică, asta adaugă încă o fricţiune care scade probabilitatea ca dispozitivul să intre în rutina zilnică.
Comparativ cu alternativele disponibile, Halliday se confruntă cu rivali puternici. Rokid, pe care l-am văzut la IFA în demo, utilizează lentile waveguide care plasează textul direct în câmpul vizual şi mi s-a părut mult mai util pentru sarcini concrete. Preţurile similare între Halliday şi Rokid fac decizia mai dificilă, iar dacă impresiile din demo se confirmă în teste extinse, Rokid ar putea da mai multă valoare pentru aceeaşi sumă. La 499 de dolari (aproximativ 370 de lire sau 760 de dolari australieni), Halliday mi se pare greu de recomandat pentru utilizatorul obișnuit; chiar şi modelele Ray-Ban Meta fără display, generaţia 1 sau 2, pot fi mai practice pentru mulţi.
Pe scurt, Halliday este o încercare interesantă care încă nu este pe deplin matură. Are concepte bune, difuzoare integrate, un mic ecran dedicat şi o estetică relativ discretă, , dar experienţa reală este afectată de latenţă, răspunsuri AI superficiale şi absenţa unei carcase care să încarce ochelarii. Dacă ai nevoie neapărat de un display, Rokid pare o opţiune mai promiţătoare, pe baza demo-ului de la IFA. În caz contrar, pentru utilizare zilnică fără surprize, modelele Ray-Ban Meta rămân o alternativă demnă de luat în seamă.
Rokid Glasses mi-au lăsat o impresie clar mai bună la demo. Ele folosesc waveguide pentru a proiecta textul direct în faţa ochilor şi au funcţionat mai fluid în demonstraţie decât Halliday, ceea ce se traduce prin utilitate imediată pentru notificări şi informaţii scurte. Ai plăti 499 de dolari pentru Halliday sau ai prefera să aştepţi recenzii detaliate despre Rokid?
Fii primul care comentează