În Lisabona și în mai multe orașe din Portugalia, cele două mari federații sindicale, CGTP și UGT, au declanșat o grevă generală care a paralizat zboruri și trenuri, a închis școli și a dus la amânarea unor operații în spitale. Miza este un pachet extins de reforme ale pieței muncii propuse de guvern, iar situația amintește de momentul când sindicatele s-au unit în 2013, în contextul crizei datoriilor din zona euro, când măsurile cerute de creditori au generat proteste și tensiuni sociale. E o confruntare între două viziuni: intenția executivului de a schimba regulile economice pentru a spori competitivitatea și temerile sindicatelor că noile prevederi vor slăbi protecțiile angajaților.
Transportul public a funcționat la dispoziție minimă în multe regiuni, iar sindicatele au anunțat că, în unele orașe, s-a oprit și colectarea gunoiului, ceea ce a amplificat vizibil impactul grevei asupra populației. Zeci de curse aeriene și trenuri au fost anulate, iar închiderea școlilor a pus părinții în situații de organizare neprevăzute. În spitale, unele operații planificate au fost reprogramate, semnalând că protestul a afectat atât serviciile publice, cât și viața cotidiană.
Ultima dată când CGTP și UGT au acționat împreună a fost în 2013, dar contextul economic al Portugaliei s-a schimbat semnificativ: în ultimele luni economia a fost una dintre cele mai dinamice din zona euro. Prim-ministrul Luís Montenegro susține că piața muncii prezintă rigidități care trebuie corectate pentru ca firmele să devină mai profitabile și, pe termen lung, pentru ca angajații să beneficieze de salarii mai bune. El a afirmat că nu renunță la ambiția de a plasa țara în fruntea Europei, dar ritmul reacțiilor publice pare să-l fi luat prin surprindere.
Surpriza a venit și din interiorul propriului partid: un deputat social-democrat din guvern figurează în conducerea UGT și a votat pentru grevă, semn că tensiunile au pătruns și în spațiul parlamentar. Prim-ministrul a adaptat unele propuneri după discuțiile purtate cu federațiile la sfârșitul lunii trecute, însă acele ajustări nu au fost suficiente pentru a liniști mișcarea sindicală.
Printre cele mai controversate propuneri din pachetul de peste 100 de măsuri se numără posibilitatea ca angajatorii să extindă contractele temporare pentru perioade mult mai îndelungate, ridicarea interdicției de a concedia lucrători și de a-i angaja ulterior în mod indirect prin externalizare și eliminarea obligației de a reangaja persoanele concediate abuziv. Tinerii de 20 de ani par a fi cei mai afectați, deoarece ar putea rămâne blocați în raporturi de muncă instabile pe termen lung. Opiniile publice sunt împărțite, iar temerile vizează pierderea unor garanții de angajare considerate până acum solide.
Coaliția de guvernare nu deține o majoritate stabilă în Parlament și caută sprijin nu doar la micul partid liberal IL, ci și la Chega, formațiunea de extremă dreapta care, după alegerile din mai, a devenit al doilea partid ca mărime. Liderul Chega, André Ventura, a exprimat rezerve în legătură cu efectele asupra vieții de familie, dar pare dispus la negocieri. Înainte de alegeri, Montenegro excludea orice înțelegere cu Chega, iar sindicatele, împreună cu Partidul Socialist, al treilea ca mărime, susțin că o astfel de colaborare ar fi arătat o altă fațetă a strategiei guvernamentale.
Pe lângă disputa imediată privind Codul Muncii, există și îngrijorarea că anumite forțe politice ar putea urmări modificări ale Constituției din 1976 pentru a slăbi garanțiile de angajare considerate printre cele mai puternice din Europa. În sistemul semi-prezidențial portughez, președintele poate refuza semnarea proiectelor de lege, le poate trimite Curții Constituționale sau poate aplica veto, măsuri care nu blochează definitiv actele adoptate de Parlament, dar le întârzie și prelungește dezbaterile publice. Această arhitectură constituțională înseamnă că o examinare a modificărilor propuse ar putea amplifica neliniștea alegătorilor, mai ales că asemenea măsuri nu figurau în programul electoral al coaliției.
Luís Montenegro rămâne figura centrală a disputei privind Codul Muncii. Conflictul pune în balanță cererea de flexibilitate a guvernului și protecțiile istorice ale angajaților, iar intervențiile sindicatelor CGTP și UGT readuc în minte 2013. Cum credeți că ar trebui negociate aceste schimbări pentru a proteja în egală măsură competitivitatea firmelor și securitatea locurilor de muncă?
Fii primul care comentează