Germania intenționează să-și refacă forțele armate, ceea ce generează tensiuni locale privind spațiile necesare pentru personal și infrastructură. Decizia reflectă reorientarea postbelică a țării, când armata a fost diminuată și numeroase baze închise, dar în fața unei Rusii tot mai agresive și a unor schimbări geopolitice la nivel occidental, autoritățile vor să recupereze rapid terenul pierdut.
Transformarea are parametri clari: pentru a îndeplini cerințele NATO, Germania plănuiește să recruteze 80.000 de soldați în următorii cinci ani. Cancelarul Friedrich Merz a sugerat recent că această opțiune nu va rămâne exclusiv voluntară, ceea ce deschide calea către revenirea unor forme de recrutare obligatorie sau cel puțin spre o mobilizare mai strictă. Asta implică mai multe cazărmi, paturi și poligoane de antrenament, și, implicit, creșterea presiunii asupra spațiilor existente.
Heidelberg ilustrează bine dilema: oraș cu profil turistic și universitar, a cărui topografie deluroasă limitează expandarea urbană, a încercat să convertească fostele baze americane în zone rezidențiale și a avut deja proiecte capabile să găzduiască mii de oameni. Patrick-Henry-Village, o fostă bază ce putea adăposti până la 16.000 de membri ai armatei americane înainte de închiderea din 2013, a devenit prioritate pentru conversie rapidă după invazia rusă în Ucraina, dar planurile au stagnat. Primarul responsabil de dezvoltare, Juergen Odszuck, afirmă că, pe de o parte, se simte absența prezenței americane, iar pe de altă parte reconversia ar reprezenta o soluție la deficitul sever de locuințe. Ironia este că spațiile eliberate de retragerile anterioare riscă acum să fie redestinate din nou uzului militar.
Contextul recent explică această situație. După renunțarea la recrutarea obligatorie în 2011, multe baze, 31 la număr, au fost închise și vândute pentru transformare civilă, pe fondul retragerii trupelor americane. Deceniile de subfinanțare și reducere a efectivelor au lăsat armata cu goluri importante, iar revenirea la consolidarea capacităților militare scoate în evidență limitările logistice: unde să fie cazați cei 80.000 de recruți?
Răspunsul guvernamental cuprinde măsuri concrete. Ministrul apărării Boris Pistorius a anunțat suspendarea procesului de conversie a proprietăților militare pentru uz civil și o reevaluare a cazărmilor aflate în portofoliul BImA, agenția ce administrează proprietățile federale. Totodată, cheltuielile pentru infrastructura militară au crescut: în 2024, activitatea de construcții pentru forțele armate a urcat cu 20%. Ministerul apărării estimează că modernizarea completă ar putea necesita peste 67 de miliarde de euro până în 2040. Pistorius a alocat 270 de noi cazărmi pentru 40.000 de persoane, cu începerea lucrărilor programată pentru 2027.
Pe plan legislativ, Bundestagul pregătește o lege menită să accelereze achizițiile în domeniul apărării și să reducă birocrația pentru proiectele militare. Au fost suspendate anumite contracte minore, sub un milion de euro, care ar fi putut fi atribuite simplificat, iar unele proceduri legate de inițiative ecologice au fost temporar oprite pentru a grăbi procesul. Mesajul este clar: statul vrea capacitate rapidă, decizii mai rapide și investiții consistente în infrastructură.
Această politică are efecte locale vizibile. Orașele care își planificaseră dezvoltarea pe baza reconversiei bazelor se confruntă acum cu dilema de a sprijini extinderea militară sau de a aborda criza cronică a locuințelor civile. Benjamin Scharte, cercetător în reziliență și securitate civilă la Universitatea din Tuebingen, afirmă că ambele nevoi sunt legitime, dar spațiul e limitat și comunicarea deschisă este esențială pentru a preveni conflictele interne. În Heidelberg încă se speră la un compromis: municipalitatea dorește negocieri cu ministerul pentru a împăca modernizarea apărării cu dezvoltarea urbană. Primarul Odszuck consideră că o conciliere e posibilă, însă depinde de voința părților de a dialoga.
Schimbarea strategiei germane rezultă din factori istorici și geopolitici: după război, Germania a adoptat o atitudine rezervată față de propriile forțe armate, favorizând instrumente economice și diplomatice pentru influență, în timp ce apărarea efectivă a fost deseori lăsată NATO și aliaților, în special Statelor Unite. Acum, contextul internațional și presiunile externe au determinat o reexaminare a acestei abordări, ceea ce implică costuri, resurse și decizii politice sensibile.
Patrick-Henry-Village, bugetul de 67 de miliarde de euro, cei 80.000 de recruți și planul pentru 270 de cazărmi ilustrează cât de concrete sunt schimbările. Dialogul dintre autorități și comunitățile locale va determina dacă aceste resurse vor fi direcționate mai degrabă către apărare sau către locuințe civile. Cum ar putea fi combinate modernizarea armatei cu necesarul de locuințe într-un oraș precum Heidelberg, cu terenuri limitate și presiune imobiliară crescută?
Fii primul care comentează