Generalul-maior William „Hank” Taylor, comandantul Eighth Army din Coreea de Sud, discută deschis despre modul în care utilizează modele lingvistice mari pentru planificarea logistică și pentru a sprijini procesul decizional în unitate. De-a lungul istoriei, forțele armate au adoptat mereu tehnologia pentru a-și crește predictibilitatea și eficiența, de la hărțile Hartmann până la sistemele digitale actuale, iar discuțiile recente indică faptul că inteligența artificială devine rapid parte a activității zilnice pentru unii comandanți de nivel înalt.
La conferința Association of the US Army din Washington, DC, Taylor a menționat că are o relație apropiată cu un chatbot, pe care îl alintă Chat, și a spus că Eighth Army folosește frecvent AI pentru a moderniza analiza predictivă în scopuri logistice și operaționale. Stocarea și procesarea datelor contribuie la redactarea rapoartelor săptămânale, dar ajută și la orientarea strategică generală a unității. El a precizat că lucrează împreună cu soldații pentru a dezvolta modele care să îi sprijine în luarea deciziilor personale și profesionale, subliniind efectele acestor alegeri asupra pregătirii și funcționării întregii organizații. Pe scurt, nu este vorba doar despre automatizarea procedurilor birocratice, ci despre încercarea de a folosi instrumentele AI pentru a îmbunătăți procesul decizional uman.
Recunoașterea utilizării LLM-urilor de către un lider militar de acest calibru ridică întrebări legitime. Modelele pot accelera analiza scenariilor, estima necesarul logistic sau sintetiza informații complexe, dar au și limitări cunoscute: pot produce erori, fabrica surse sau oferi răspunsuri convingătoare chiar și atunci când nu sunt corecte. Asta impune ca utilizarea responsabilă să includă verificări umane, proceduri clare și conștientizarea riscurilor operaționale și etice. Taylor a subliniat importanța deciziei individuale și a modelelor care să asiste soldații, nu a sistemelor autonome care să ia decizii letale, o distincție esențială într-un cadru în care temerile privind armele autonome sunt frecvente în dezbaterea publică și militară.
Exemplul Eighth Army reflectă o tendință mai amplă: instituțiile militare experimentează instrumente AI pentru optimizare și suport decizional, însă implementarea operațională rămâne guvernată de reguli, responsabilitate umană și verificări. Utilizarea AI pentru rapoarte sau planificare logistică pare imediat utilă și relativ puțin controversată, în timp ce aplicarea sa în decizii care afectează vieți și misiuni se lovește de bariere tehnice, juridice și morale care nu dispar peste noapte.
Declarațiile lui Taylor și practica Eighth Army sunt relevante pentru oricine urmărește intersecția dintre tehnologie și securitate: ele ilustrează felul în care instrumente larg accesibile, precum chatboturile, pătrund în fluxuri de lucru sensibile și cer proceduri transparente. De pildă, dacă modelul sprijină estimarea necesarului de combustibil sau prioritizarea reparațiilor, beneficiile pot fi concrete și măsurabile; însă dacă același model oferă recomandări tactice fără validare, riscurile cresc semnificativ. Reglementarea, auditul și instruirea personalului sunt elemente esențiale pentru a transforma aceste instrumente din experimente în componente de încredere ale operațiunilor.
Eighth Army utilizează AI pentru logistică și suport decizional, iar generalul Taylor discută deschis despre modele concepute pentru deciziile personale ale soldaților. Tu ce părere ai: ar trebui aceste instrumente să rămână limitate la sarcini administrative sau pot fi integrate și în decizii operaționale mai sensibile?
Fii primul care comentează