Galerii din provincie care ajung în capitală nu sunt neobișnuite, însă deschiderea unui spațiu permanent Jecza la Casa Presei Libere aduce în prim-plan o legătură între trecutul experimental al artei românești și preocupările contemporane privind formă și percepție. Este vorba despre Fractal Topologies of Infinity, expoziție ce reunește lucrări semnate de Constantin Flondor și Mirel Vieru și inaugurează spațiul Scânteia+ al galeriei Jecza, la București.
Expoziția, curatoriată de Maria Rus Bojan, marchează lansarea unei platforme curatoriale comune menite să conecteze cele două sedii ale galeriei printr-un program dinamic de expoziții și colaborări. Conceptul e simplu: să menții un dialog constant între artiști, curatori și public în capitală, păstrând totodată o legătură vie cu istoria și scena timișoreană. E un demers atrăgător mai ales dacă apreciezi când trecutul și prezentul se întâlnesc sincer, fără artificii retorice.
Constantin Flondor este prezent în expoziție cu un parcurs înscris în tradiția experimentării din anii 60–80. Co-fondator al colectivelor 1+1+1, Sigma și, ulterior, Prolog, el a explorat intersecțiile dintre artă, știință și pedagogie. Ca director și co-fondator al unui program educațional la Liceul de Artă din Timișoara, între 1969 și 1975, Flondor a introdus în predare elemente de matematică, cibernetică și principii constructiviste, influențând astfel generații de artiști. Practica sa, ancorată în gândirea constructivistă și în cercetare sistematică, caută conexiuni între artă, știință și metode educaționale, un cadru în care forma nu este doar estetică, ci și rodul unei logici interne.
Mirel Vieru, stabilit la Cluj-Napoca, aduce în proiect perspective mai noi, dar afine tematic. Absolvent al Universității de Artă și Design în 2004 și cu un master la Athens School of Fine Arts din 2006, Vieru a elaborat în teza doctorală reflecții asupra raportului dintre artă și viața cotidiană în secolul XX. Lucrările sale investighează dualitatea, limita și pliul, punând în discuție modul în care gândirea și spațiul se împletesc și cum percepția modelează experiența noastră. Astfel, dialogul dintre Flondor și Vieru nu este întâmplător: ambii lucrează cu structuri, limite și feluri în care cunoașterea sau forma determină modul de a vedea.
Galeria Jecza, înființată în 2011 la Timișoara de Sorina Ianovici-Jecza și Andrei Petru Jecza, și-a definit o identitate axată pe avangarda locală din anii 60–70, inclusiv grupul Sigma, și pe susținerea generațiilor tinere. Din 2018, odată cu preluarea conducerii de către Andrei Jecza, galeria a extins portofoliul de artiști și parteneriate instituționale, orientându-și activitatea spre expoziții bazate pe cercetare și dialog intergenerațional. Mutarea sau extinderea către București pare o decizie strategică: se păstrează rădăcinile și, în paralel, se accesează circuitele capitalei, unde vizibilitatea și publicul sunt diferite.
Fractal Topologies of Infinity poate fi vizitată între 6 noiembrie și 11 ianuarie 2026 la Scânteia+ din Casa Presei Libere. Fotografia folosită pentru promovare documentează o expoziție recentă, Marius Bercea – New Tenant / Sunshine Noir, și provine din arhiva Jecza Gallery.
Expoziția confruntă istoria experimentului artistic din Timișoara cu preocupări actuale privind structură și percepție, subliniind că dialogul între generații nu înseamnă doar conservare, ci și reinterpretare. Numele Flondor, prezența colectivelor istorice precum Sigma și datele despre traseul galeriei Jecza oferă repere concrete: curatori, locație, interval de vizitare și direcția programului. În această lumină, proiectul funcționează ca un exercițiu de oglindire a istoriei locale cu întrebările prezente despre formă, educație și spațiu. Ce aspect al expoziției ți-ar stârni curiozitatea ca vizitator: lucrările constructiviste ale lui Flondor, studiile despre pliuri ale lui Vieru sau însăși ideea unei galerii timișorene care operează temporar în capitală?
a, mi se strânge inima când văd locuri din provincie mutându-se la capitala, parcă pleacă o parte din casă. îmi amintesc când prin timișoara erau seri în care discutam despre artă la ceas târziu, cu cafea rece; acum pare că totul se mută spre luminile mari și rămân doar ecouri. Flondor mi se pare un nume care poartă grijă de niște răni frumoase ale timpului, iar ideea că Jecza aduce totul la Casa Presei suna frumos dar și trist, ca o reuniune la care unii nu mai vin. poate o iau prea personal, dar îmi lipsesc locurile mici unde se construia încet, pe bune, nu pentru feed. vezi să nu uităm de rădăcini.