Dezbaterea privind viitorul Cisiordaniei a revenit în centrul atenției după ce mai multe țări occidentale au recunoscut recent statul palestinian, iar presiunile internaționale asupra Israelului s-au intensificat. Franța și Arabia Saudită au lansat la ONU un apel ferm împotriva oricărei anexări a teritoriilor, avertizând că o astfel de măsură ar reprezenta o linie roșie cu efecte grave pentru pacea regională și mondială. Amintind de episoade istorice similare în care modificările granițelor au schimbat dinamicile diplomatice, declarația de la New York se înscrie într-un context mai amplu de tensiuni și negocieri din Orientul Mijlociu.
În documentul făcut public luni noaptea, Parisul și Riadul atenționează că orice formă de anexare ar putea submina acordurile de pace existente și viitoare. Mesajul este limpede: comunitatea internațională consideră astfel de demersuri inacceptabile și avertizează asupra consecințelor pe termen lung pentru stabilitate. În paralel, premierul israelian Benjamin Netanyahu a respins ideea recunoașterii unui stat palestinian și a promis un răspuns oficial la revenirea sa de la ONU. Totuși, în guvernul israelian există voci care susțin anexarea parțială a Cisiordaniei, ca reacție la valul de recunoașteri occidentale.
Surse citate de presa internațională menționează că administrația americană precedentă a transmis avertismente în privat împotriva unei decizii de anexare. Cu toate acestea, discuția rămâne deschisă la Ierusalim, iar Netanyahu intenționează să abordeze subiectul în discuția cu președintele Donald Trump de la Casa Albă. Tensiunea dintre imperativele politice interne și presiunile diplomatice externe rămâne evidentă, iar deciziile viitoare pot influența traiectoria dialogului de pace.
Franța și Arabia Saudită au formulat și propuneri concrete privind Fâșia Gaza: solicită ca Hamas să cedeze controlul zonei pentru ca Autoritatea Palestiniană să preia întreaga conducere palestiniană. Propunerea prevedea o tranziție supravegheată internațional și înființarea unei forțe de stabilizare susținute de comunitatea internațională. Documentul cere ca Hamas să se dezarmeze și să predea armele Autorității Palestiniene, cu sprijin extern, astfel încât să existe o conducere unică recunoscută și pregătită pentru negocieri.
Declarația face referire și la angajamentele recente ale președintelui Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, care a anunțat respingerea violenței și terorismului, promisiunea că un viitor stat palestinian nu va fi militarizat, oprirea plăților către familiile unor atacatori, reforme în sistemul educațional și angajamentul de a organiza alegeri libere într-un an de la încheierea unui armistițiu. Parisul și Riadul prezintă aceste măsuri ca fiind esențiale pentru relansarea procesului de pace.
Mesajul celor două state a avut rezonanță și în alte capitale europene. Ministrul britanic de externe, Yvette Cooper, a declarat clar că Marea Britanie a cerut Israelului să nu procedeze la anexarea Cisiordaniei, subliniind obligația morală a Regatului Unit de a susține soluția celor două state. Cooper a subliniat că recunoașterea dreptului Israelului de a exista ar trebui să fie însoțită de recunoașterea dreptului palestinienilor la un stat propriu. Germania, printr-un purtător de cuvânt, a avertizat că orice plan de anexare ar reprezenta un risc pentru stabilitatea regională, deși Berlinul nu a recunoscut încă oficial Palestina.
Pe lângă avertismentele diplomatice, Franța și Arabia Saudită au cerut un armistițiu permanent, acces umanitar neîngrădit în Gaza și retragerea forțelor israeliene din Fâșie. Prioritățile enunțate includ încetarea ostilităților și eliberarea ostaticilor, subliniind că civilii și deținuții suportă costuri inacceptabile. Comunicatul solicită încetarea permanentă a focului, eliberarea tuturor ostaticilor, schimburi de prizonieri și livrarea neîngrădită a ajutoarelor umanitare în toată Gaza, precum și retragerea completă a forțelor israeliene din zonă.
Abordarea diplomatică actuală reia în discuție teme vechi: cine are legitimitatea de a guverna, cum se poate asigura securitatea fără militarizare și care este rolul actorilor externi într-o tranziție politică internă. Propunerea unei forțe internaționale de stabilizare amintește de misiuni anterioare de menținere a păcii, dar ridică și întrebarea despre fezabilitatea unei astfel de operațiuni într-un context în care actorii regionali și internaționali au interese divergente. Măsurile anunțate, de la solicitarea dezarmării Hamas până la angajamentele lui Mahmoud Abbas și avertismentele marilor capitale, arată că drumul către o soluție durabilă rămâne complicat și plin de compromisuri.
Franța și Arabia Saudită cer interzicerea anexărilor și propun pe agenda internațională ideea unei tranziții controlate pentru Gaza, în timp ce Israelul discută intern opțiuni care ar putea schimba statutul teritorial. Modul în care aceste poziții se vor concilia rămâne incert, mai ales că decizii concrete trebuie luate sub presiunea timpului și a realităților de pe teren. Care crezi că ar fi pașii realiști pentru a avansa negocierile între părți?
Fii primul care comentează