Festivalul Silvia Șerbescu: muzică şi patrimoniu în locuinţe istorice din Bucureşti

Muzica, casele vechi și o memorie care merită readusă în atenție stau la baza veștii despre Festivalul Silvia Șerbescu, care se va desfășura între septembrie și octombrie 2025 în spații patrimoniale din București. Ana Rubeli, organizatoarea din spatele asociației Aici A Stat, povestește cum s-a născut proiectul, ce înseamnă moștenirea pianistei Silvia Șerbescu și cum combină festivalul muzica, arta plastică și clădirile istorice într-un demers cultural menit să refacă legături uitate ale memoriei noastre.

Ideea de a conecta muzica cu arhitectura nu e nouă, dar păstrează farmecul seratelor interbelice: oameni, sunet, discuții într-o cameră cu tavan înalt. Festivalul Silvia Șerbescu pornește de la o poveste personală și istorică: Silvia Șerbescu a fost una dintre cele mai importante pianiste formate de școala română, a concertat alături de George Enescu, a fost distinsă de Regele Mihai, dar a ajuns treptat uitată în memoria publică, în parte din cauza vicisitudinilor politice care au afectat familia ei. Organizația Aici A Stat, fondată de Ana Rubeli, reconectează astfel spațiile vechi cu poveștile locatarilor lor, transformând casele din oraș în scene pentru muzică și dialog cultural. Proiectul a început în 2018 ca inițiativă locală de promovare a clădirilor istorice și s-a transformat treptat în asociație, organizând peste 50 de evenimente din 2022: seri muzicale, tururi ghidate și dezbateri.

Festivalul poartă amprenta personală a familiei: pe lângă Ana Rubeli, implicarea Lianei și a lui Dariu Șerbescu leagă evenimentul de descendența și memoria pianistei. Anul 2025 marchează 60 de ani de la trecerea în neființă a Silviei Șerbescu, motiv pentru care organizatorii au pregătit o serie de inițiative menite să readucă în lumină cariera și influența ei. Programul cuprinde recitaluri în clădiri interbelice, un concert omagial, un simpozion educativ și un tur ghidat, evenimente care vor reuni muzicieni și muzicologi din România, alături de membri ai familiei stabiliți în Olanda.

Pentru a înțelege impactul Silviei Șerbescu, trebuie spus că repertoriul ei conține interpretări remarcate ale lui Rahmaninov, Prokofiev și Debussy, iar ea a fost printre primii pianiști care au abordat Sonata Op. 24 Nr. 1 în fa diez minor de George Enescu, o partitură dificilă. În 1962, de pildă, a susținut un ciclu în care a interpretat cele două caiete cu 24 de Preludii de Debussy, un moment de vârf în cariera sa. Pe lângă meritele ei ca interpretă, Silvia Șerbescu a avut o contribuție importantă ca pedagog: a predat la Conservatorul din București între 1948 și 1965 și a format generații de pianiști; Iosif Sava a numit-o cel mai iubit profesor. Legăturile familiale și profesionale se regăsesc și în programul festivalului: Alexandra Silocea și Vlad Dimulescu, care vor urca pe scenele festivalului, au fost discipoli ai unor ucenici ai Silviei, iar recitalul inaugural va avea loc sub egida Festivalului Internațional George Enescu.

Locațiile alese pentru festival au propriile lor istorii. Casa Vintilă Brătianu, construită în 1912 de Petre Antonescu, este un exemplu de arhitectură în stil național românesc și a fost reședința familiei Brătianu până la naționalizare; acolo va avea loc recitalul inaugural, pe 16 septembrie, cu Alexandra Silocea. Ateneul Român și Universitatea Națională de Muzică din București completează traseul, iar evenimentele vor încerca să recreeze atmosfera de salon interbelic în clădiri cu poveste. Alte momente includ o serată pe 15 octombrie la Casa memorială a pictorului Alexandru Țipoia, cu artă inspirată din lumea muzicii, și o serată la Palatul Cesianu-Racoviță, cu lucrări pentru licitația de toamnă a Artmark. La UNMB, pe 14 octombrie, va avea loc un simpozion educativ și un concert simfonic in memoriam, condus de dirijorul Andrei Iliescu, cu solistul prof. Vlad Dimulescu și participarea lui Dariu Gavrilă la violoncel.

Punerea în practică a festivalului a întâmpinat provocări: obținerea finanțării a fost cea mai grea etapă, cu multe eforturi și câteva refuzuri până la obținerea sprijinului necesar. Ana Rubeli mărturisește că satisfacția cea mai mare a venit din faptul că au răspuns prezent artiști cu legături directe sau indirecte cu Silvia Șerbescu, iar familia a susținut demersul. Festivalul are și o dimensiune pe termen lung: intenția este ca, după acest an experimental și foarte personal, să devină un eveniment recurent care să onoreze și alte personalități culturale românești.

Dincolo de concerte și expoziții, proiectul miză pe forța patrimoniului construit de a reconstrui legături comunitare. Clădirile istorice devin spații de întâlnire care schimbă percepția publicului; când muzica sau arta le animă, ele comunică povestea lor într-un registru mai accesibil și mai emoționant. Astfel, festivalul urmărește nu doar comemorarea unei cariere remarcabile, ci și redeschiderea unui dialog despre ce înseamnă să fii artist profesionist: munca, sacrificiul, formarea. Ana Rubeli speră ca festivalul să cultive mândria locală pentru reperele culturale românești, fără a cădea în pompos.

Festivalul Silvia Șerbescu are sprijinul Asociației Aici A Stat, al familiei Șerbescu și al unor spații culturale importante; detalii suplimentare se găsesc pe site-ul aiciastat.ro. Evenimentele vor sublinia legătura dintre muzică, pedagogie și patrimoniu, oferind publicului ocazia de a redescoperi o personalitate semnificativă a scenei românești și locurile care i-au fost martore.

Casa Vintilă Brătianu figurează ca loc central al festivalului și deschide programul pe 16 septembrie. Organizatorii speră că seria de evenimente, de la recitalurile Alexandrei Silocea la simpozionul de la UNMB și seratele artistice din 15 și 18 octombrie, va reaprinde interesul pentru Silvia Șerbescu și, în același timp, va atrage atenția asupra importanței conservării spațiilor istorice. Ținta e limpede: reînnoirea memoriei colective prin artă și întâlniri culturale în locuri care păstrează povești. Ce element al programului ai prefera să vezi live: recitalul de la Casa Vintilă Brătianu, simpozionul de la UNMB sau serata de la Palatul Cesianu-Racoviță?