Pe fondul schimbărilor climatice, tot mai mulți agricultori din Republica Moldova își redirecționează terenurile spre culturi alternative, iar alunul devine o opțiune tot mai luată în considerare, în special în zone precum Bălți. De la tradițiile europene în cultivarea alunului, legate îndeosebi de Italia și Turcia, până la investițiile recente, peisajul agricol din Moldova arată că răbdarea combinată cu tehnologia poate transforma un arbust discret într-un produs valoros atât pe piața internă, cât și la export.
Cultura alunului este una pe termen lung: primele recolte apar de regulă după opt‑nouă ani, ceea ce cere fermierilor planuri pe termen lung și resurse pentru a trece perioada inițială fără profit imediat. Cu toate acestea, antreprenorii care au început să investească în această direcție în ultimii ani încep acum să vadă rezultate. Cererea pentru alune crește atât pe piața internă, cât și pe cea externă, iar un avantaj important este utilizarea integrală a plantei: cojile pot fi transformate în cărbune activ pentru filtrarea apei, iar lemnul rezultat din curățarea livezilor poate fi folosit pentru încălzire, reducând pierderile și sporind sustenabilitatea afacerii.
Un exemplu concret vine din Bălți, unde familia Șcerbaniuc a înființat în 2018 o afacere axată exclusiv pe alun. Ei gestionează o livadă de 50 de hectare și au instalat o linie modernă de procesare. Recolta din acest an a fost în jur de 600 kg la hectar, departe de potențialul teoretic ce poate depăși 3 tone/ha, dar suficientă pentru a ilustra direcția de dezvoltare. La început au importat puieți din Italia, apoi au adaptat materialul săditor la solurile și clima din Moldova. Specialiștii italieni au recomandat soiuri precum Romana, Nacchionie și Trilobata, considerate compatibile cu condițiile locale; analizele lor au arătat că Moldova și anumite zone din Ucraina sunt potrivite pentru alun, fără riscul înghețurilor severe care afectează cultura în alte țări.
Procesele de prelucrare au devenit o componentă esențială a afacerii familiei Șcerbaniuc. Secția lor de producție poate procesa până la trei tone pe oră: alunele în coajă sunt încărcate pe rampă și transportate uniform către tocător, apoi sunt trecute pe o bandă unde muncitorii verifică manual miezurile și elimină impuritățile, rezultând alune curate și sortate, gata pentru comercializare. Investiția inițială a venit din surse externe, însă operațiunile curente sunt administrate de familie, marcând o tranziție de la capital străin la gestionare locală.
La nivel național, plantațiile de alun se extind: aproape 3.000 de hectare sunt cultivate în prezent în Republica Moldova. Exporturile au ajuns la circa 250 de tone, în timp ce pe piața internă rămân în jur de 30 de tone, indicând o orientare puternică spre piețele externe și un potențial de creștere pentru consumul local. În magazine, alunele se numără printre produsele foarte căutate, ceea ce menține presiunea pentru diversificarea producției și optimizarea lanțului valoric de la livadă la raft.
Familia Șcerbaniuc administrează 50 de hectare de aluni în Bălți. Diversificarea culturilor ca răspuns la schimbările climatice, alegerea soiurilor adaptate și investițiile în procesare sunt factori-cheie care transformă alunul dintr‑o opțiune experimentală într‑o afacere viabilă. Producția lentă, dar constantă, și cererea externă subliniază importanța tehnologiei și a managementului local pentru valorificarea unui produs cu potențial, mai ales când fiecare parte a plantei poate fi utilizată. Creșterea suprafețelor cultivate la aproape 3.000 de hectare și exporturile de 250 de tone semnalează o schimbare structurală în agricultură, dar pentru a atinge randamentele posibile sunt necesare inovație, revizuirea selecției soiurilor și răbdare în investiții. Care este opinia ta despre potențialul alunului în Moldova și ce obstacole anticipezi pentru fermierii care doresc să treacă la astfel de culturi?
Fii primul care comentează