Specialiștii fiscali din România trag un semnal de alarmă asupra proiectului de modificare a impozitului pe profit propus de Ministerul Finanțelor, iar discuția se poartă la nivel național, în special în rândul companiilor și al consultanților fiscali. Problema: schimbările propuse ar putea afecta funcționarea firmelor, ar încuraja practici contabile „creative” și ar expune statul și companiile la litigii, pentru că textul încalcă norme europene și principii economice de bază.
Adrian Luca, prim-vicepreședintele Camerei Consultanților Fiscali, semnalează un efect surprinzător al proiectului: servicii precum consultanță sau management ar urma să fie încadrate într-o categorie cu deductibilitate limitată la 1% din cheltuieli. Asta înseamnă că acele cheltuieli, chiar dacă sunt necesare pentru activitatea unei companii, ar fi recunoscute scăzut fiscal, ceea ce poate complica planificarea financiară a firmelor, și, pe de altă parte, poate încuraja reîncadrarea sau cosmetizarea unor contracte pentru a evita limitările. Nu tocmai o veste liniștitoare pentru departamentele de contabilitate, care deja aveau destule bătăi de cap.
Avocații observă și un potențial tratament discriminatoriu între rezidenți și nerezidenți în textul propus. Astfel de diferențe pot atrage nu doar critici interne, ci și sesizări la instanțe sau la organisme europene, pentru că piața internă trebuie să respecte reguli de nediscriminare stabilite la nivelul Uniunii Europene.
Comparativ cu varianta inițială, proiectul revizuit aduce câteva modificări: interesul aferent împrumuturilor între companii afiliate a fost scos din cele patru categorii vizate inițial. Totuși, limita deductibilității s-a schimbat, de la 3% aplicat asupra cheltuielilor din categoriile specifice, la 1% calculat din totalul cheltuielilor. În plus, cheltuielile efectuate către afiliate înregistrate în România au fost excluse din categoria cheltuielilor vizate. În practică, acești pași pot schimba semnificativ baza fiscală a multor firme și modul în care acestea structurează relațiile cu afiliatele sau contractanții.
Proiectul face parte din al doilea pachet de reforme al Finanțelor și propune înlocuirea impozitului minim pe cifra de afaceri cu o măsură de limitare a deductibilității pentru anumite categorii de cheltuieli. Inițial erau patru categorii vizate, printre care și dobânzile plătite pentru împrumuturi de la companii afiliate; în varianta finală au rămas doar trei. Schimbarea pragurilor și a regimurilor de deductibilitate ridică întrebări despre compatibilitatea măsurii cu regulile UE, dar și despre eficiența ei în a asigura o bază fiscală echitabilă și predictibilă.
Rămâne de văzut dacă proiectul va fi ajustat pentru a elimina ambiguitățile și riscurile de neconformitate europeană sau dacă va genera controverse în procedura legislativă și, eventual, contestări în instanță. Cum crezi că ar trebui să procedeze autoritățile pentru a reduce riscul de litigii și pentru a păstra predictibilitatea fiscală pentru firme?
Nu prea mă mir că se dă alarma, dar mă enervează limbajul vag din proiect — pare făcut pe genunchi ca să fie interpretabil în fel și chip. Dacă limitezi deductibilitatea la 1% din total, firmele o să-și mutileze contractele, o să apară dispute cu UE și probabil procese; ar fi fost mai bine un test clar, procent pe categorie și niște safe-harbour pentru tranzacțiile intragrup. Oricum, autoritățile ar trebui să consulte mai mult sectorul privat, să publice simulări de impact și sa mai lase timp pt feedback — altfel vine haosul, stiu eu, vezi să nu…
daaar, cine se mai miră… iar aceleași scuze, fix ce m-aș fi așteptat.
asta-mi suna ca un dezastru: firmele o să joace alba-neagra cu contractele, si aia cu UE o sa-i bata la cap, deci haos fiscal, frate.