Comisia Europeană propune un împrumut comun pentru a acoperi daunele provocate de invazia Rusiei în Ucraina, iar discuțiile au loc la nivel european și în cadrul G7. Ideea nu este nouă, Ursula von der Leyen a prezentat-o încă din 10 septembrie, însă acum prinde formă pe baza unor calcule care vor fi clarificate după evaluarea Fondului Monetar Internațional pentru 2026 și 2027.
Suma menționată de oficialii europeni, citată de Reuters, ar putea atinge 150 de miliarde de euro, însă totalul final va depinde de necesitățile reale stabilite de evaluarea FMI. Scopul împrumutului este de a furniza Ucrainei resurse pentru reconstrucție și reparații cauzate de ofensiva militară. Rambursarea ar urma să se facă abia după ce Kievul va primi despăgubiri de la Rusia, în cazul unui acord de pace, iar riscul ar fi preluat colectiv de statele europene și, posibil, de alte membre G7, după cum a explicat președinta Comisiei.
Un element concret în discuție sunt activele rusești înghețate în Europa. Majoritatea se află la Euroclear, depozitul central de valori mobiliare din Belgia, unde se estimează că există aproximativ 210 miliarde de euro. Din această sumă, 175 de miliarde au ajuns deja la scadență și s-au transformat în lichidități, ceea ce ar putea constitui baza financiară pentru noul împrumut destinat reconstrucției. Totuși, înainte de a demara oficial inițiativa, Uniunea Europeană intenționează să ramburseze împrumutul G7 convenit anul trecut, de 45 de miliarde de euro. După această rambursare, oficialii estimează că ar rămâne în jur de 130 de miliarde disponibili pentru instrumentul de sprijin.
Tema activelor înghețate și a utilizării lor pentru reconstrucție ridică probleme practice și juridice: cine decide exact când și cum sunt folosiți acești bani, ce garanții există pentru recuperarea eventualelor despăgubiri și cum se gestionează riscul comun al statelor care acceptă să fie co-rambursanți. România și celelalte state europene vor urmări îndeaproape evaluarea FMI din 2026–2027, pentru a cunoaște volumul necesarului financiar și calendarul efectiv al operațiunilor.
Suma de 150 de miliarde de euro este menționată ca un plafon posibil, iar 130 de miliarde reprezintă ceea ce ar putea rămâne după plata împrumutului G7 de 45 de miliarde. Euroclear și statutul activelor rusești sunt elementele practice care pot transforma o propunere politică într-un mecanism financiar real pentru reconstrucție. Modul în care se va concretiza totul depinde de negocierile politice, de concluziile FMI și de eventualele înțelegeri de pace între Kiev și Moscova.
Evaluarea FMI pentru 2026–2027 va determina necesarul exact pentru reconstrucție și, implicit, suma finală a împrumutului. Rămâne de văzut dacă disponibilul de aproximativ 130 de miliarde va fi suficient sau dacă vor fi necesare resurse suplimentare din partea G7 ori a altor donatori. Ce părere ai despre ideea de a folosi activele înghețate pentru finanțarea reconstrucției?
Fii primul care comentează