O simplă paralelă istorică a fost suficientă pentru a ne alerta: Eugen Rădulescu, consilierul guvernatorului Băncii Naționale, a atras atenția vineri, 26 septembrie, că România s-ar putea regăsi în 2026 într-un scenariu asemănător cu cel al Greciei, cu o devalorizare puternică a cursului și riscul de a rămâne fără fonduri pentru salarii și pensii.
Istoria recentă europeană demonstrează că derapajele fiscale și pierderea încrederii piețelor se pot transforma rapid în crize severe; Grecia rămâne un exemplu frecvent menționat în discuțiile despre restructurare și austeritate. Rădulescu, la Antena 3 CNN, a indicat două direcții care pot afecta grav situația: colectarea TVA și disciplina bugetară. Dacă veniturile din TVA cresc substanțial, nu doar cu câteva procente, atunci Guvernul ar avea o șansă reală să evite majorări de taxe. În absența acestui plus de venituri, spune el, creșterile fiscale devin aproape inevitabile.
Consilierul guvernatorului a explicat că TVA rămâne cel mai facil impozit de implementat rapid, afectând toți consumatorii și având impact imediat asupra veniturilor statului. Semnalul său este însoțit de o imagine clară: o depreciere accentuată a leului, reducerea puterii de cumpărare din cauza inflației și, în final, dificultăți la plata pensiilor și a salariilor. Totuși, Rădulescu evită o viziune catastrofică absolută: el consideră că, pentru moment, situația poate fi redresată dacă se aplică măsuri serioase și corecte.
Amintirea Greciei nu e doar senzaționalism mediatic; reprezintă un semnal de alarmă folosit de oficialii financiari pentru a presa spre politici publice concrete: colectare mai eficientă a taxelor, disciplină bugetară și politici care să mențină stabilitatea cursului. În teorie e o combinație simplă, dar în practică e complicată: sunt necesare acțiuni rapide și coordonate, pentru că pierderea încrederii piețelor financiare poate provoca efecte în lanț.
Datele tehnice rămân esențiale: vorbim despre diferențe de câteva procente la încasările din TVA, dar și despre consecințe majore, depreciere valutară, inflație și probleme la plata angajaților din sectorul public și a pensionarilor. Tonul avertismentului este pragmatic: fără seriozitate în gestionarea finanțelor publice, scenariile negative sunt posibile. Dacă însă se obține o administrare responsabilă, impactul poate fi controlat și se poate evita recurgerea la măsuri dure.
Rădulescu a evidențiat explicit riscul unei deprecieri puternice a cursului și posibilitatea ca, în cel mai rău caz, să rămânem fără bani pentru salarii și pensii, trimițând direct la ceea ce s-a întâmplat în Grecia. Mesajul e limpede: disciplina fiscală și colectarea eficientă a TVA sunt două pârghii esențiale pentru stabilitate. Nu e o predicție inevitabilă, ci o avertizare legată de deciziile politice și administrative care urmează.
Exemplul elen rămâne relevant: un stat care pierde accesul la finanțare și nu mai poate onora plăți curente se confruntă rapid cu probleme greu de reparat. În România, atenția se îndreaptă acum către modul în care autoritățile vor gestiona încasările și cheltuielile publice în perspectiva anului 2026. O colectare mai eficientă a TVA și politici fiscale responsabile ar putea face diferența între stabilitate și scenarii problematice.
Eugen Rădulescu a menționat explicit TVA la 24% ca reper și a subliniat simplitatea aplicării acestui impozit, avertizând totodată asupra efectelor secundare, precum inflația și scăderea puterii de cumpărare. Ideea principală este că măsuri aparent tehnice, precum îmbunătățirea colectării, au consecințe sociale majore: pot proteja pensiile și salariile sau, în lipsa lor, pot impune creșteri fiscale dureroase. România se află la o răscruce unde deciziile de politică publică contează.
Datele invocate, anul 2026, TVA la 24%, riscul unei deprecieri semnificative, transformă discuția dintr-un avertisment retoric într-un apel la acțiune tehnică. Cine gestionează fiscalitatea și modul de aplicare a regulilor de colectare poate influența decisiv economia în anul următor. Ce măsuri concrete vor fi luate depind de autorități, iar semnalul BNR, transmis prin consilierul său, e clar: nu este momentul pentru relaxare.
Legătura dintre colectarea TVA, stabilitatea cursului și securitatea plăților sociale rămâne centrul avertismentului. Dacă se acționează corect, scenariul negativ poate fi evitat; dacă nu, consecințele pot fi severe, după modelul grec. Care crezi că ar fi cea mai eficientă măsură pe termen scurt pentru a îmbunătăți colectarea TVA în România?
Fii primul care comentează