De la început: tema discutată se referă la investițiile substanțiale necesare în rețelele de distribuție a energiei din România, expusă la Green Energy Conference de Alexandru Chiriță, CEO al Electrica, și plasată în contextul transformărilor din sectorul energetic european și național.
Istoria rețelelor electrice arată că fiecare avans tehnologic, de la electrificarea masivă a secolului XX până la integrarea actuală a surselor regenerabile, a impus investiții pe scară largă și ajustări ale cadrului de reglementare. Suntem din nou într-un astfel de moment: Electrica apreciază că planul minim anual de investiții pentru grup este de aproximativ 150 milioane de euro, însă necesarul real ar putea fi de două sau trei ori mai mare, pentru a integra noile capacități de producție și a asigura funcționarea rețelelor pe termen lung. Aceste fonduri nu sunt cerute doar pentru câțiva ani, ci pentru nevoi ce se întind pe 30 de ani, impunând planificare pe termen lung și instrumente financiare robuste.
Din perspectivă financiară, problema nu este lipsa instrumentelor, credite bancare sau emisiuni de obligațiuni sunt disponibile, cum a demonstrat recent Electrica, ci stabilitatea financiară și predictibilitatea reglementărilor. Capitalul trebuie atras de pe piață, iar investitorii solicită claritate: reguli coerente din partea regulatorului, acorduri pe termen lung și un cadru care să permită recuperarea investițiilor. Fără această previzibilitate, companiile și finanțatorii nu vor avea motivația sau siguranța necesară pentru angajamente atât de mari.
A doua componentă este implementarea. Nu este suficientă existența banilor și a companiilor de distribuție; sunt necesare firme capabile să execute lucrările la scară largă. Contractori, forță de muncă calificată și capacitate industrială, toate trebuie dezvoltate pe măsură ce volumul investițiilor crește. Iar pentru ca aceste companii să se dezvolte sănătos, ele au nevoie, la rândul lor, de predictibilitate: certitudinea că fondurile aprobate vor fi cheltuite efectiv în proiectele planificate.
Alexandru Chiriță propune și o decizie politică: putem rămâne reactivi, gestionând problemele pe măsură ce apar și acceptând riscuri și costuri mai mari, sau putem acționa proactiv prin investiții și modificări regulatorii pentru a obține tarife mai scăzute la energie pe termen lung. El mizează pe colaborare cu regulatorul, ANRE, și apreciază semnalele că Ministerul Energiei înțelege necesitatea unor măsuri inițiale de sprijin. Totodată sugerează că schimbările de model vor aduce dezbateri privind tarife dinamice și modele binomiale, elemente care cer o schimbare de mentalitate din partea tuturor actorilor.
Un semnal relevant este încrederea investitorilor străini: unul dintre ei a acceptat să aloce 6 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructură energetică în România, evidențiind potențialul dacă reușim să asigurăm cadrul și implementarea necesare. Rămâne responsabilitatea actorilor locali să transforme această disponibilitate de capital într-o realitate economică concretă.
Schimbările nu sunt doar de natură tehnică sau financiară; presupun adaptarea regulilor de funcționare. Economia sectorului energetic nu mai operează după aceleași reguli ca în urmă cu un deceniu. ANRE trebuie să alinieze reglementările la modelele de business actuale, iar toți participanții, companii, investitori, contractori, trebuie să accepte predictibilitate și responsabilitate comună. Dacă impulsul se menține, există speranța că regulatorul va implementa modificările necesare, iar companiile își vor putea asuma creșterea în acord cu planurile de investiții.
În plan larg: investiția anuală propusă de 150 milioane de euro pentru Electrica și posibilitatea de a o dubla sau tripla subliniază tensiunea între necesitățile tehnice ale rețelelor, așteptările investitorilor și constrângerile administrative. Propunerea de introducere a tarifelor dinamice și a unor modele noi de tarifare transformă discuția dintr-una strict financiară într-una despre regândirea modului în care consumăm și facturăm energia. Exemple din discurs: emisiuni de obligațiuni ca instrumente de finanțare, dialogul în desfășurare cu ANRE și sprijinul anunțat de Ministerul Energiei.
Electrica vorbește despre planuri pe 30 de ani și despre necesitatea unor investiții de ordinul miliardelor. Investitorii internaționali au pus pe masă 6 miliarde de euro, demonstrând disponibilitatea capitalului dacă există claritate. Dacă reglementările se aliniază și execuția funcționează, România poate integra mai multe surse de generare și poate diminua presiunile asupra prețurilor pe termen lung. Viitorul tarifelor dinamice și al modelului binomial va depinde de adaptarea regulatorului și de voința actorilor implicați.
Care crezi că ar trebui să fie primul pas concret pe care îl poate face ANRE pentru a oferi predictibilitatea necesară investitorilor?
Fii primul care comentează