De secole, oamenii s-au întrebat de ce, în pofida miliardelor de planete din galaxie, nu găsim probe clare ale existenței unor civilizații extraterestre. O idee surprinzător de simplă a intrat recent în discuție dintre oamenii de știință: posibil ca extratereştrii să nu fie mult mai avansați decât noi şi, după o perioadă modestă de explorare, pur şi simplu să se fi plictisit şi să fi încetat să mai caute alţi, ceea ce ar putea explica tăcerea cosmică.
Scenariul propus de dr. Robin Corbet de la Universitatea din Maryland, Baltimore County, porneşte de la principiul denumit „banalitatea radicală”. În loc să imagineze civilizaţii care stăpânesc legile universului şi construiesc mega-structuri sau balize laser detectabile de la distanţe enorme, ipoteza admite societăţi tehnologice doar puţin superioare celei umane. Pentru o analogie tehnologică uşor amuzantă, ar fi ca diferenţa dintre un iPhone 17 şi un iPhone 42: există îmbunătăţiri, dar nu salturi colosale care să ne orbescă. Corbet consideră această versiune mai plauzibilă pentru galaxie, pentru că evită presupunerile extreme.
Paradoxul Fermi, nedumerirea privind absenţa semnelor evidente de viaţă inteligentă, deşi din punct de vedere aritmetic pare probabilă, a generat diverse şi adesea exotice explicaţii. Unii cred că civilizaţiile sunt atât de avansate încât nu le putem detecta; alţii că Pământul e tratat ca o vitrină pe care fiinţe superioare preferă să nu o deranjeze; alţii ajung la ideea că viaţa inteligentă e rară sau chiar unică aici. Corbet a analizat aceste alternative şi le-a găsit fie complicate, fie puţin convingătoare.
Căutarea inteligenţei extraterestre (Seti) s-a concentrat tradiţional pe semne tehnologice clare: lasere puternice folosite ca balize, sonde robotice trimise în spaţiu, megaconstrucţii capabile să colecteze energia stelelor sau artefacte răspândite prin galaxie. Toate acestea ar face destul de uşoară descoperirea unei civilizaţii avansate. Însă, dacă principiul banalităţii radicale e corect, aceste civilizaţii nu deţin tehnologii care contrazic fizica pe care o cunoaştem. Nu există călătorii mai rapide decât lumina, exploatarea materiei întunecate sau găuri negre folosite ca motoare. Prin urmare, întreţinerea balizelor laser timp de milioane de ani ar fi costisitoare sau inutilă pentru ele, iar călătoriile interstelare ar rămâne lente şi rare.
Mai mult, chiar dacă unele civilizaţii ar trimite sonde pentru a explora vecinătatea cosmică, după o perioadă ar putea să reducă ritmul explorărilor. Informaţia obţinută s-ar putea dovedi mai puţin fascinantă decât sperau, iar simplul proces de monitorizare şi transmitere de date ar deveni plictisitor pe termen lung. Astfel se poate explica tăcerea: nu printr-o conspiraţie a unor forţe misterioase, ci printr-o combinaţie de capacitate tehnologică moderată şi pierdere a interesului după un anumit timp.
Citatul celebru al lui Arthur C. Clarke despre singurătatea cosmică sau lipsa ei rămâne relevant: ambele ipoteze pot părea înfricoşătoare. Corbet, al cărui studiu nu a trecut încă prin peer review, propune o versiune mai liniştită a lucrurilor: un univers mai banal, deci mai puţin alarmant. Contactul cu o astfel de civilizaţie ne-ar putea lăsa mai degrabă dezamăgiţi decât uluiţi.
Această abordare pune întrebări practice pentru Seti: dacă civilizaţiile sunt doar puţin mai avansate, ce semnale ar trebui căutate? Poate nu balize spectaculoase, ci indicii subtile sau artefacte locale, rezultate ale activităţii tehnologice modeste. De asemenea, subliniază importanţa răbdării şi a unor metode variate în explorarea spaţiului: căutările trebuie să includă nu doar încercări grandioase, ci şi strategii pentru detectarea urmelor mai puţin evidente.
Dr. Robin Corbet a propus ideea de banalitate radicală pentru a explica paradoxul Fermi, iar această perspectivă sugerează că lipsa semnelor evidente nu înseamnă neapărat absenţa vieţii inteligente. Dacă ipoteza se confirmă, eforturile noastre de a descoperi alte civilizaţii s-ar putea concentra pe semnale şi artefacte mai subtile şi pe analiza detaliată a datelor locale, pentru că universul nu e plin de semnale stridente, ci mai degrabă de ecouri liniştite. Ce părere ai: căutăm prea mult zgomot mare în loc să ascultăm şoapte fine din cosmos?
Fii primul care comentează