Încă de la începutul anului, discuțiile referitoare la activele rusești înghețate și la modalitățile de utilizare a acestora pentru reconstrucția Ucrainei au devenit tot mai frecvente în capitalele europene. Propunerea de a transforma veniturile obținute din bunurile blocate ale Rusiei în fonduri pentru refacerea Ucrainei este susținută de comisarul european pentru economie, Valdis Dombrovskis, care încearcă să convingă partenerii din G7 să adopte aceeași soluție. Tema are origini în dezbaterile postbelice privind reparațiile și responsabilitatea, dar capătă acum o dimensiune practică și financiară la nivel continental.
Dombrovskis afirmă că UE lucrează la o lege a reparațiilor care să permită utilizarea veniturilor obținute din activele rusești blocate pe teritoriul Uniunii. Pe scurt, nu este vorba doar despre menținerea acelor bunuri sub sancțiuni, ci despre convertirea fluxurilor pe care le generează în resurse directe pentru reconstrucție. El îndeamnă și celelalte state din G7 să analizeze opțiunile pentru activele similare aflate pe teritoriile lor, pentru ca efortul să nu rămână strict la nivel declarativ.
Propunerea are adepți care îi recunosc potențialul pragmatic. Un alt oficial menționat în discuții, Alexander Stubb, a caracterizat planurile UE drept ingenioase, referindu-se la o propunere recentă care a câștigat simpatii chiar și în țări inițial reticente, precum Germania. Această propunere prevede ca UE să contracteze un împrumut comun de circa 140 de miliarde de euro, în numele tuturor statelor membre, fiecare țară asumându-și o parte din risc proporțional cu ponderea sa în venitul național brut. Scopul este crearea unui mecanism colectiv care să structureze financiar sprijinul pentru reconstrucție, în locul unui transfer unilateral de fonduri.
Schema propusă nu ar echivala cu un cec în alb pentru Kiev. În esență, sprijinul ar fi prezentat ca o compensație de război: UE ar acorda fondurile sub formă de împrumuturi fără dobândă, care ar urma să fie rambursate doar în cazul în care Rusia va plăti reparațiile. Aceasta înseamnă că riscul imediat pentru bugetele naționale ar fi limitat, iar rambursarea ar depinde de o eventuală responsabilizare financiară a părții ruse. Formularea urmărește combinarea solidarității cu Ucraina cu o justificare juridico-financiară pentru utilizarea activelor blocate.
Rămân totuși multe întrebări practice: cum vor fi evaluate și administrate aceste active, ce mecanisme juridice sunt necesare pentru a asigura transparența și legalitatea operațiunilor și ce coordonare vor găsi statele G7 și cele din UE pentru a evita conflictele între ele. În plus, punerea în aplicare a oricărei legi la nivel european va necesita negocieri politice intense între capitale, unde interesele economice și riscurile fiscale vor fi analizate minuțios.
Legea europeană a reparațiilor, așa cum este concepută în prezent, vizează transformarea unei măsuri sancționatorii într-un instrument de reconstrucție. Dacă va fi adoptată, ar constitui un precedent: folosirea fluxurilor generate de activele înghețate nu doar ca mijloc de presiune, ci ca sursă de finanțare dedicată exclusiv reparării pagubelor. Rămâne de văzut cum vor fi împărțite responsabilitățile între state, ce garanții vor fi solicitate și ce calendar financiar va fi stabilit.
Suma vehiculată pentru împrumutul comun propus de UE este de 140 de miliarde de euro, ceea ce ilustrează amploarea intervenției planificate. Date concrete precum această cifră, menționate în discuțiile recente, ne ajută să evaluăm proporțiile planului și ce implică mobilizarea resurselor la nivel european. Decizia finală rămâne politică, iar fiecare guvern va analiza impactul asupra propriului buget înainte de a se angaja.
Câteva reflecții asupra problemelor mai profunde generate de inițiativă: mobilizarea activelor înghețate ridică întrebări despre echilibrul între sancțiuni și utilizarea lor ca mecanism de reparație, despre modul în care definim responsabilitatea statală în contexte de conflict și despre limitele solidarității financiare între state membre. Exemplul împrumutului comun de 140 de miliarde de euro sau inițiativa Dombrovskis arată cum se caută soluții care să împace eficiența financiară cu justificarea legală. În același timp, transparența rămâne esențială: cine gestionează activele, cine ia deciziile și ce garanții primesc contribuabilii.
Crezi că statele G7 vor agrea propunerea lui Dombrovskis și că suma de 140 de miliarde de euro poate deveni o realitate pentru reconstrucția Ucrainei?
Fii primul care comentează