Când discutăm despre camere compacte pentru creatori care filmează din mișcare, comparațiile între modele readuc în minte evoluția gadgeturilor: de la primele camere 16 mm la telefoanele care filmează 4K în buzunar. Azi compar două astfel de aparate: DJI Osmo Nano și Insta360 Go Ultra, două camere modulare, purtabile, concepute pentru a-ți ușura munca pe teren, fie că alergi, faci drumeții sau vrei cadre creative acasă.
Ambele împing limitele miniaturizării: cântăresc practic la fel când sunt folosite independent, în jur de 52–53 g, dar se disting semnificativ când le atașezi modulele. Osmo Nano vine cu un dock Multifunctional Vision cu ecran OLED de 1, 96 inch și control la distanță, iar Go Ultra include un Action Pod cu ecran de 2, 5 inch, mai generos pentru vizualizare. Conceptul modular e asemănător: o cameră magnetică detașabilă care se poate monta pe accesorii. În practică, Osmo Nano are o formă mai alungită și mai voluminoasă, iar Go Ultra e mai pătrată și subțire. Ambele sunt rezistente la apă până la 10 metri și au protecții pentru lentilă, iar dock-ul/pod-ul sunt IPX4, adică protecție la stropi, nu pentru scufundări continue. În folosire reală, combo-ul Osmo Nano mi s-a părut mai predispus la răsturnare pe suprafețe inegale, în timp ce Go Ultra, cu podul său, stă mai stabil și poate folosi ecranul drept suport improvizat. Folosite individual, Osmo poate sta sprijinită pe o parte, iar Go Ultra e mai comodă pentru purtat sau montat. Verdict design: egal, fiecare având avantajele sale.
La performanță și uzabilitate apar diferențe notabile. Osmo Nano oferă stocare internă de 64 sau 128 GB (și suport microSD în dock până la 1 TB), pe când Go Ultra se bazează doar pe microSD, dar suportă carduri până la 2 TB. Ecranul mai mare al Go Ultra ajută la încadrare și redare fără telefon, în timp ce afișajul Osmo poate fi uneori mai greu de citit. Ambele au comenzi gestuale și vocale; butonul fizic al Nano poate fi uneori cam zgomotos. Autonomia a înclinat balanța: Osmo Nano a durat mai mult în testele mele (aproximativ 85 minute la 1080p/24fps), iar Go Ultra în jur de 60 de minute, dar Go Ultra se încarcă mai rapid (12 minute până la 80% vs. 20 minute pentru Osmo). Pentru cei care preferă tutoriale și îndrumare în interfață, Go Ultra e mai prietenoasă: oferă sfaturi pe ecran și QuickCapture, utile pentru începători. Pe ansamblu, Insta360 Go Ultra are un ușor avantaj la performanță și uzabilitate.
În ceea ce privește calitatea imaginii, diferențele sunt fine, dar observabile. Go Ultra are un senzor puțin mai mare (1/1.28 inch) și fotografie la 50 MP, iar Osmo Nano folosește un senzor 1/1.3 inch cu 35 MP. Bitrate-ul video al Go Ultra e mai mare (180 Mbps vs. 120 Mbps), ceea ce îi poate oferi un mic plus. În teste, Go Ultra tindea să expună cerul și scena ceva mai luminos, iar tenurile arătau natural; Osmo Nano reproducere culori ușor mai saturate și pare orientat spre post-producție, pentru cei care vor să corecteze și să etaloneze. Osmo oferă totuși opțiuni avansate: 8-bit și 10-bit color și profil D-Log M, utile pentru color grading serios și integrarea materialului în proiecte mai mari. În condiții variate de lumină, ambele au performat bine la stabilizare și adaptare; pentru utilizare social media diferențele nu sunt mari, iar pentru editorii exigenți Osmo Nano poate fi mai potrivit. Verdict: egal.
La capitolul sunet, Go Ultra înregistrează 48 kHz la 32-bit AAC și oferă patru moduri audio, inclusiv reducere automată a vântului și Voice Enhancement, în timp ce Osmo Nano înregistrează 48 kHz la 16-bit AAC cu două microfoane stereo. În practică, ambele capturează clar vocea în interior; pe vânt, modurile de reducere atenuează zgomotul, dar pot estompa și alte sunete. În testele mele, Osmo Nano a avut un ușor plus de claritate, iar integrarea cu microfoanele DJI e facilă: poate conecta două transmitătoare DJI Mic direct, fără receptor suplimentar. Pentru audio de calitate superioară recomand totuși un microfon extern. Verdict sunet: Osmo Nano.
Ecosistemele software sunt la fel de importante ca hardware-ul. Insta360 a pus accent pe AI și editare automată în aplicația mobilă, oferind Auto Edit, care generează rapid videoclipuri cu tranziții și muzică, ideal pentru cine vrea un clip shareable în câteva minute. DJI Mimo vizează un public mai tehnic: are One-Tap Edit, dar oferă și instrumente de editare avansate și setări pentru recuperare de culoare, fiind mai potrivit pentru cei care doresc control detaliat. Ambele aplicații sunt utile; Insta360 e mai prietenoasă pentru începători, DJI pentru utilizatorii ce preferă fluxuri de lucru mai complexe. Verdict aplicații: egal.
Per total, fiecare cameră se adresează unui alt tip de utilizator. DJI Osmo Nano impresionează prin opțiunile de post-producție, stabilizarea foarte bună, stocarea internă și integrarea audio facilă pentru cei deja în ecosistemul DJI. Insta360 Go Ultra excelează prin simplitate, ecranul mai mare de pe pod, tutorialele la pornire și funcțiile AI de editare care economisesc timp. Prețul contează: Osmo Nano este poziționat mai agresiv din punct de vedere al costului, în timp ce Go Ultra costă mai mult, dar justifică asta prin experiența de utilizare. Alegerea depinde de priorități: control și flexibilitate la editare sau viteză și ușurință în producerea conținutului shareable.
DJI Osmo Nano oferă 10-bit D-Log M, stocare internă de 64/128 GB și autonomie de circa 85 minute; Insta360 Go Ultra are senzor 1/1.28 inch, ecran de 2, 5 inch și încărcare rapidă până la 80% în aproximativ 12 minute. Dacă folosești deja microfoane DJI sau ai nevoie de materiale ușor de etalonat, Osmo Nano poate fi alegerea mai bună. Dacă vrei rapiditate în editare, tutoriale pe ecran și un flux prietenos pentru social media, Go Ultra e foarte potrivit. Ce anume contează mai mult pentru tine când alegi o cameră: calitatea imaginii și controlul în post-producție sau viteza și ușurința de a produce conținut shareable?
Fii primul care comentează