Când un district școlar din Indiana a încercat să se desprindă de VMware, a descoperit că schimbarea tehnologică nu e doar o chestiune de software, ci și una legată de relații comerciale și garanții. Povestea implică echipamente HCI cumpărate de la Dell în 2019, pachete de suport strâns legate de VMware și efectele concrete asupra echipei IT și a bugetului școlii.
Problemele au apărut după hotărârea de a migra departe de VMware: proiectele au stagnat, iar hardware-ul HCI a început să ridice întrebări despre suportul pe termen lung. Potrivit directorului IT al districtului, Dell nu ar oferi suport îndelungat pentru acele servere dacă nu rulează VMware, cu toate că, la achiziție în 2019, echipamentele fuseseră vândute cu o durată de viață estimată la 10 ani. Această situație a făcut ca echipa IT să se simtă presată: contractul de servicii părea condiționat de continuarea achiziției de tehnologie VMware. Pe scurt, au avut impresia că li se cere să cumpere același produs pentru a păstra suportul.
Bugetul nu este doar teoretic; districtul a declarat că deja investise în jur de 250.000 de dolari în acel sistem pe parcursul a șase ani. Propunerea Dell, achiziționarea unui pachet complet nou de servere cu suport inclus, nu este fezabilă în condițiile restricțiilor financiare. Directorul IT a subliniat acest lucru: costurile pentru echipamente noi cresc rapid și nu poate aloca sume mari fără justificare bugetară. Răspunsul practic al echipei a fost să încerce să folosească hardware-ul existent fără suport oficial, ceea ce a lăsat organizația expusă. Din perspectiva lor, situația seamănă cu zborul fără plan de zbor, folosesc infrastructura, dar au senzația că operează improvizat.
Dell Technologies a transmis presei că rămâne angajat să sprijine clienții VxRail care au contracte active de suport și că VxRail oferă valoare pentru mii de organizații la nivel global. Compania a adăugat că dispune de o rețea largă de parteneri tehnologici și soluții pentru a ajuta clienții să aleagă direcția care se potrivește strategiei și obiectivelor IT pe termen lung. Declarațiile vin în contextul în care tot mai multe organizații resimt impactul majorărilor de preț la VMware, în special când acesta este integrat strâns cu hardware-ul unui singur furnizor.
În Idaho, problema este mai veche: Districtul Școlar Idaho Falls 91 folosește VMware din 2008. Acolo, echipa IT administra aproximativ 80 de mașini virtuale găzduite pe patru hosturi ESXi, toate gestionate central prin vCenter. Aceste mașini virtuale susțineau sisteme critice pentru funcționarea școlii, inclusiv sistemul informațional pentru elevi, baze de date esențiale și alte aplicații care sprijină activitatea didactică. Pentru echipa din Idaho, dependența de VMware nu e un fenomen recent, ci rezultatul unei arhitecturi construite treptat, ceea ce face migrarea mai complexă și mai riscantă.
În esență, problema ridică două chestiuni: câtă libertate au instituțiile care investesc în soluții integrate oferite de un singur furnizor și cum pot bugetele publice să gestioneze schimbările tehnologice când suportul și licențele devin factori de presiune. Impactul se traduce direct în riscuri operaționale: sisteme critice care pot rămâne fără suport, costuri neașteptate pentru reînnoiri sau înlocuiri, și eforturi suplimentare pentru echipele IT locale.
Exemplul concret al celor circa 250.000 de dolari cheltuiți și al zecilor de mașini virtuale care susțin sisteme esențiale arată că deciziile privind licențierea și suportul nu sunt doar discuții tehnice; ele implică planificare bugetară, continuitate educațională și responsabilitate administrativă. Cum pot factorii de decizie publică balanța flexibilitatea tehnologică cu riscul financiar? Ce pași practici poate urma un district care vrea să reducă dependența de o singură platformă, ținând cont de constrângerile bugetare și de importanța serviciilor pentru elevi? Ce modele alternative de achiziție sau suport ar putea preveni situații similare pe viitor?
Fii primul care comentează