De la început: discuția despre tranziția SEO către uneltele bazate pe inteligență artificială și cum ar trebui denumită, GEO, AIO, AEO sau altfel, a reaprins dezbateri pe podcasturi, bloguri și rețele sociale. Istoria termenului “optimization” ne trimite înapoi aproape 30 de ani, când aparițiile timpurii ale unor idei similare s-au desfășurat, iar astăzi aceleași dileme gramaticale și conceptuale revin.
Numele are mai multă importanță decât pare la prima vedere. În 1995–1997, un grup mic dar influent de practicieni a ajuns independent la ideea de a folosi cuvântul optimization pentru activitatea lor: Bruce Clay, John Audette, Bob Heyman (alături de Leland Harden), Danny Sullivan și, în unele versiuni, Viktor Grant. Fiecare a ajuns la aceeași concluzie fără a își contesta contribuțiile reciproce. Clay spune că termenul i s-a părut firesc, pentru că fusese deja obișnuit cu optimizarea în munca sa pe mainframe-uri în Silicon Valley. Povestea inventării numelui include și o anecdota practică: Heyman povestește că, lucrând la site-ul trupei Jefferson Starship, managerul a sunat la 3 dimineața pentru că motoarele de căutare nu găseau site-ul oficial, iar Heyman a sugerat simplu: search engine optimization.
Problema gramaticală a termenului persistă. Mike Grehan, veteran al domeniului, întreabă de ani de zile: cum optimizezi un motor de căutare? Literal vorbind, nu prea poți. Răspunsul acceptat a fost că ideea corectă este “optimizare pentru” un motor de căutare, adică adaptarea conținutului și a structurii pentru a fi descoperite. Aceeași dificultate reapare acum când unii propun GEO sau AIO: includerea lui optimization în denumire riscă aceeași confuzie gramaticală.
Totuși, gloria termenului SEO a venit pentru că avea relevanță practică. Alternativa propusă la vremea respectivă, “positioning”, folosită de Frederick Marckini în cartea Search Engine Positioning din 1999, nu s-a impus. Gândiți-vă la expresia generative engine positioning, sună greu de rostite, nu? La fel, acronime precum LLMO sau GPTO nu par la fel de naturale ca AI sau GPT.
Cine propune ce? Anumiți pionieri, precum Heyman și Grant, preferă GEO, iar influenceri din marketing pot ajuta la răspândirea unui termen. Tim Sanders, de la G2, a ales recent AEO pentru lista lor de categorii. În practică, multe companii și experți vor testa și promova variante, iar miza devine cine va reuși să fixeze sensul în vocabularul industriei. Totuși, chiar dacă se impune un termen comun, recunoașterea originilor rămâne importantă: dacă “optimization” rămâne în denumire, creditul lexical revine celor care au creat SEO.
Există și o problemă practică legată de GEO: “generative engine” nu este un termen folosit frecvent pentru modele sau LLM-uri. Majoritatea le numim AI, LLM, GPT sau pur și simplu motoare, rar “generative engine”. În plus, GEO poate fi confundat cu geo‑localizarea, deoarece acronimul are deja sens în marketingul regional. Un alt punct esențial pe care multe denumiri nu îl surprind este workflow-ul agentic și livrarea autonomă pe care AI le aduce companiilor: LLM-urile sunt mai mult decât generatoare de conținut; sunt motoare de automatizare capabile să preia munca repetitivă. Folosind AI doar pentru a genera text pe care apoi îl copiezi‑lipești, se pierde o mare parte din beneficiu.
Istoria răspândirii SEO arată că termenii câștigă sau pierd în funcție de uz și utilitate. Când comunitatea era mică, se ajungea la consens; astăzi, cu milioane de practicanți, consensul e improbabil. Fiecare nișă și platformă poate adopta un limbaj propriu, iar tribalismul lingvistic nu surprinde. Totuși, intenția practică rămâne: optimizarea prezenței, vizibilității și a fluxurilor de lucru cu ajutorul tehnologiei.
Privind dezbaterea actuală, se remarcă o continuitate: originile SEO, povestea lui Bruce Clay, Heyman, Audette, Sullivan și Grant, dar și îngrijorarea gramaticală exprimată de Grehan sunt repere utile pentru a înțelege reacțiile la termenii noi. Varianta AEO folosită de G2 sau preferința unor pionieri pentru GEO sunt etape într-un proces mai amplu de negociere a termenilor. Pe de altă parte, realitatea funcțională, LLM, AI, GPT, automatizarea agentică, va decide în practică cum vom denumi și aplica aceste practici.
SEO a fost modelul pentru a face conținutul accesibil motoarelor de căutare. Numele nu a fost mereu ideal, dar a funcționat. Azi, când discutăm despre GEO, AIO sau AEO, problema nu e doar eticheta, ci capturarea unei practici care include optimizarea tradițională și automatizările și fluxurile autonome pe care le oferă AI. Termenii pot evolua sau dispărea; esențial e ca noile definiții să reflecte noile capacități, nu doar rebrandingul. Cum va arăta limbajul industriei peste câțiva ani depinde de cine folosește aceste instrumente zilnic: agențiile, echipele de produs și platformele care automatizează procesele.
Bruce Clay și ceilalți pionieri rămân figuri concrete în povestea SEO. 1995–1997 sunt ani-cheie în care a apărut un termen ce a modelat practici decenii la rând. Folosirea AI pentru automatizare a devenit la fel de importantă ca vizibilitatea în SERP. O întrebare practică rămâne: ce termen descrie cel mai bine cele două dimensiuni, descoperire și acțiune autonomă? Te regăsești în vreunul dintre acronimele propuse: GEO, AIO sau AEO?
Fii primul care comentează