Subiectul pornește de la o dispută în media: Diana Șucu, soția omului de afaceri Dan Șucu, a reacționat la afirmațiile făcute de fostul prim‑ministru al Republicii Moldova, Ion Sturza, în podcastul Culisele Arenelor, iar schimbul de replici a fost relatat pe GSP.ro la începutul lui decembrie 2025. Cazul readuce în discuție fenomenul investitorilor din lumea afacerilor care intră în fotbal, o tendință observată de ani buni în Europa, când cluburile devin proiecte cu miză financiară, socială și, uneori, familială.
Ion Sturza, care a spus că îl cunoaște pe Dan Șucu, a sugerat în emisiune că decizia de a investi în cluburi ar fi fost influențată de familie, inclusiv de dorința copiilor de a juca la nivel profesionist. Replica lui a venit însoțită de o anecdotă, o comparație între troleibuz și Mercedes, menită să exemplifice ideea că uneori părinții sau soțiile pot determina decizii neașteptate. Faptul că Sturza a fost prim‑ministru al Republicii Moldova a dat, în percepția publică, greutate spuselor sale.
Diana Șucu a respins ferm aceste afirmații, catalogându‑l pe Sturza drept impostor și precizând că nu îl cunoaște, iar soțul ei l‑a întâlnit o singură dată, acum circa 12 ani. A relatat că au aflat despre declarații urmărind presa și că au fost surprinși de acuzații. A exclus varianta că ar fi convins‑o pe Dan să cumpere un club doar pentru ca cei doi fii să aibă unde să joace, subliniind expertiza soțului și faptul că o astfel de decizie nu se ia dintr‑un capriciu.
Despre copii, Diana a oferit context: de mici au practicat pictura, înotul, pianul și schiatul, iar fotbalul a devenit o alegere matură odată cu vârsta. A povestit că fiul cel mare, Dan, a renunțat la fotbal din motive personale, e student în anul doi la ASE și colaborează cu tatăl în diverse proiecte. Fiul mai mic, Andrei, continuă antrenamentele și își dorește să devină fotbalist, muncind intens pentru asta. Diana a insistat că a existat susținere parentală, nu presiune organizată sau un complot familial.
Ea recunoaște că viața familiei s‑a schimbat după investițiile în Rapid și apoi în Genoa; Dan Șucu este implicat activ și călătorește frecvent la Genoa, la aproximativ două săptămâni. Diana a folosit o imagine sugestivă, spunând că fiecare weekend e trăit pe muchie de cuțit, pentru că ambele echipe joacă, și că trăiesc în funcție de rezultate, dar rămân uniți și susțin echipele. A remarcat bucuria pentru evoluția pozitivă a Rapidului și speranța ca Genoa să revină pe un făgaș ascendent.
Ion Sturza apare în poveste ca o voce care susține că familia ar fi avut un rol hotărâtor în implicarea lui Dan Șucu în fotbal, folosind exemple și umor pentru a‑și ilustra ideea. Afirmațiile sale au generat reacții publice și au determinat o clarificare din partea Dianei Șucu, iar subiectul readuce în prim‑plan modul în care se construiesc narațiunile în presă atunci când interesele private, sportul și viața de familie se intersectează.
În relatare, Sturza e menționat atât ca fost prim‑ministru, cât și ca persoană care a făcut afirmații despre familia Șucu. Proprietatea cluburilor de fotbal transformă pasiunea în afacere publică, iar dezbaterea despre motivații, personale sau profesionale, rămâne vie; exemplele concrete sunt Rapid, Genoa, numele Șucu și declarațiile din podcastul Culisele Arenelor. Cum ar trebui tratate astfel de afirmații în presă atunci când ele pot afecta reputația unor familii și a unor proiecte sportive?
Fii primul care comentează