De ceva vreme, controlul biometric s-a infiltrat tot mai adânc în activitățile instituțiilor publice, iar ultimele propuneri ale Department of Homeland Security (DHS) din Statele Unite arată cât de mult se extinde acest domeniu. E vorba despre utilizarea datelor biometrice de către autorități pentru identificarea persoanelor, atât prin aplicații mobile folosite de agenții de frontieră, cât și printr-o redefinire legală a ceea ce înseamnă „biometric” la nivel guvernamental.
Autoritățile americane susțin că datele biometrice folosite pentru identificare prin sisteme de supraveghere video cu recunoaștere facială sunt colectate în conformitate cu legea, de exemplu la eliberarea documentelor sau în procesarea persoanelor fără statut legal. Aplicația Mobile Fortify oferă o funcționalitate mobilă care compară fețele și potrivește amprentele pentru a verifica identitatea persoanelor în raport cu anumite înregistrări legate de imigrație. Pe scurt, un agent poate compara rapid o față sau o amprentă găsită la fața locului cu baze de date asociate cazurilor de imigrare.
Critici vin însă din partea organizațiilor care apără drepturile digitale. Cooper Quintin de la Electronic Frontier Foundation a atras atenția că supravegherea facială, și în special instrumente precum Mobile Fortify, constituie o atingere a libertăților civile când sunt folosite de agenți ICE, iar extinderea lor către forțele locale și statale ar putea slăbi protecțiile oferite de al patrulea amendament. Observația lui evidențiază două pericole: erodarea dreptului la un proces echitabil și accentuarea unei supravegheri omniprezente care poate conduce la rețineri nedrepte, aspecte sensibile atât pentru cetățeni, cât și pentru persoanele fără statut legal.
În paralel cu operațiunile curente, DHS a propus modificarea regulilor pentru a extinde colectarea și utilizarea informațiilor biometrice. Propunerea este deschisă comentariilor publice până pe 2 ianuarie 2026. Scopul declarat este stabilirea unui standard și clarificarea faptului că orice persoană care depune sau este asociată cu o cerere de beneficii, altă cerere sau o colectare de informații poate fi supusă cerinței de furnizare a biometriei, cu excepția cazurilor în care DHS decide să excepteze anumite categorii sau persoane. Formula include explicit orice persoană străină reținută, arestată sau întâlnită de DHS în exercitarea atribuțiilor privind aplicarea legii imigrației și naturalizării. În practică, asta va însemna că formularele oficiale vor conține avertismente sau instrucțiuni prin care solicitantul este informat despre obligația de a furniza biometrie, acolo unde este aplicabil.
Cea mai notabilă schimbare propusă este însă lărgirea definiției interne a termenului biometrie. Până acum, mulți se gândeau la amprente, fotografii și semnături. Noua definiție ar acoperi un spectru mult mai amplu: caracteristici biologice măsurabile ale unei persoane, fie ele anatomice, fiziologice, moleculare sau comportamentale. Aceasta include scanări faciale și oculare, semnături vocale și chiar ADN. Practic, textele legale urmăresc să includă sub aceeași umbrelă tot ce permite identificarea unică a unui individ pe baza trăsăturilor biologice sau comportamentale.
Contextul istoric nu este nou: de la secole de folosire a amprentelor pentru identificare până la fotografiile „mugshot” standardizate în secolul XIX, tehnologiile s-au dezvoltat continuu. Diferența majoră acum este viteza, precizia și capacitatea de stocare a datelor, plus instrumentele care permit comparații automate la scară largă. În timp ce instituțiile pun accent pe eficiență și securitate, protecțiile pentru intimitate, dreptul la un proces echitabil și controlul asupra propriilor date rămân puncte de dispută. În plus, extinderea definiției biometriei ridică întrebări despre natura intruzivității monitorizării: un scan al irisului sau o înregistrare vocală pot părea foarte personale, iar includerea ADN-ului în aceeași categorie aduce în discuție implicații etice și legale semnificative.
Propunerea DHS deschide un proces public de consultare care, în teorie, permite societății civile, experților în tehnologie și cetățenilor să își exprime îngrijorările. În practică, rezultatul va depinde de echilibrul pe care legislativul și executivul îl vor găsi între nevoile operaționale ale agențiilor și garanțiile pentru protecția drepturilor individuale. Rămâne de urmărit cum vor fi stabilite excepțiile, cine va avea acces la aceste date și pentru ce perioade vor fi stocate informațiile biometrice.
DHS propune explicit includerea la nivel legal a feței, irisului, semnăturii vocale și ADN-ului în categoria biometriei, iar Mobile Fortify este deja folosită pentru a compara fețe și amprente cu dețințele specifice cazurilor de imigrație. Aceste două detalii, numele aplicației și lista extinsă de tipuri de biometrie, ilustrează direcția: tranziția de la metode tradiționale la instrumente mai sofisticate și mai invazive. Comentariile publice până pe 2 ianuarie 2026 vor reprezenta o oportunitate pentru organizații precum Electronic Frontier Foundation și alte părți interesate de a semnala riscurile la adresa drepturilor constituționale.
Gradul în care aceste schimbări vor afecta viața de zi cu zi depinde de modul de implementare: cât de frecvent vor fi solicitate scanări, cine va avea acces la date și ce mecanisme de control și remedii vor exista. Dacă reții doar o idee din aceste propuneri, ține minte DHS și data de 2 ianuarie 2026; sunt punctele esențiale pentru cei care vor să urmărească sau să comenteze modificarea regulilor. Extinderea tipurilor de date considerate biometrice, de la față și amprente la iris, voce și ADN, schimbă modul în care statul poate identifica și urmări persoane, iar dezbaterea publică și juridică care urmează va fi crucială pentru apărarea libertăților individuale. Tu ce părere ai despre lărgirea definiției biometriei și despre utilizarea aplicațiilor mobile pentru identificare?
Fii primul care comentează