Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a discutat la conferința Cred în România despre necesitatea unei reforme profunde în sistemul de învățământ românesc, abordând probleme precum analfabetismul funcțional, educația remedială, noi tipuri de evaluări și un Pact pentru Deceniul Educației și Cercetării (2026–2036).
De la apariția școlii moderne, ideea că educația ar trebui să pregătească pentru viață, nu doar să transmită cunoștințe, a fost centrul multor reforme și dezbateri. Mesajul ministrului readuce această preocupare în atenție, subliniind că performanțele bune ale unor profesori sau elevi olimpici nu ascund problemele de sistem. El a afirmat că un sistem public care generează aproape 50% analfabetism funcțional, inclusiv prin abandon școlar, nu mai poate fi justificat prin rezultate pozitive izolate. Este necesară o schimbare de paradigmă, deoarece pragul acceptabilității a fost depășit și nu se vor obține îmbunătățiri reale prin metodele vechi.
Un element central al intervenției a fost programul național de educație remedială. Daniel David a explicat clar ce înseamnă remedial: după predare, se revine asupra competențelor transmise, se consolidează ceea ce este fragil, se recuperează ce nu a fost dobândit și, foarte important, se arată elevilor cum pot aplica acele competențe în viața de zi cu zi și, pentru unii, cum pot fi dezvoltate spre performanță. Adică nu rămânem la teorie goală, ci trecem la aplicare, un fel de antrenament pentru minte, fără echipament special.
Ministrul a anunțat și modificări în testările naționale pentru clasele a II-a, a IV-a și a VI-a: pentru prima dată, în aceste evaluări vor fi introduși itemi de tip PISA, o mențiune esențială pentru orientarea spre aplicare. Acest tip de itemi evaluează capacitatea elevilor de a folosi cunoștințele în situații reale, nu doar de a reproduce lecțiile. Scopul este ca testările să includă nu doar elemente din programa școlară, ci și provocări care să le arate elevilor cum se aplică ceea ce învață și să permită evaluarea unui spectru mai larg de competențe. În final, măsurile urmăresc o educație mai personalizată și mai eficientă.
Un alt punct evidențiat a fost transferul complet de competențe: nu este suficientă doar acumularea de cunoștințe declarative, ci trebuie integrate și cunoștințe procedurale și valori. Ministrul a atras atenția că multe discuții pun accent pe ceea ce trebuie știut, dar uită de sensul și utilitatea acelui lucru pentru viață. De aici provine și lipsa motivației la mulți elevi: vin la școală, învață, dar nu înțeleg de ce acele informații sunt importante pentru ei. Soluția propusă implică reîntregirea pachetului educațional: științe, abilități practice și valori.
Referitor la tema conferinței, încrederea, Daniel David a afirmat că aceasta trebuie consolidată prin reguli clare, roluri bine definite și instituții puternice. Elevii și părinții trebuie să fie co-creatori ai educației, alături de profesori, fiecare având un rol distinct. Lipsa clarității în definirea acestor roluri generează conflicte și subminează încrederea în sistem. În această logică au fost prezentate două proiecte majore: planurile-cadru alternative, deja aprobate ca model, care solicită coordonare între toți actorii din educație, și Pactul pentru Deceniul Educației și Cercetării (2026–2036), care urmează să fie propus factorului politic. Pactul se sprijină pe trei piloni: creșterea anuală a bugetului pentru educație și cercetare, alinierea marilor paradigme la practicile-reper UE/OECD pentru a tinde spre cele mai bune practici și menținerea cercetării/științei și educației sub aceeași autoritate, pentru a facilita coordonarea în transformarea României într-o societate bazată pe cunoaștere.
Ministrul a estimat că, dacă aceste direcții de reformă, educația remedială, noile testări, reforma curriculară și asumarea valorilor, vor fi implementate consecvent, în 4–5 ani pot apărea rezultate vizibile: reducerea semnificativă a analfabetismului funcțional și creșterea relevanței școlii pentru elevi și societate. A reiterat că schimbarea nu se produce peste noapte, dar există termene realiste în care se poate observa impactul.
Tema educației remediale, itemii PISA în testări și Pactul pentru Deceniul Educației și Cercetării sunt menite să sublinieze că problema nu este lipsa inițiativei, ci consecvența și coordonarea pe termen lung. Dacă bugetul crește anual, dacă planurile-cadru devin repere funcționale și dacă cercetarea rămâne conectată la educație, atunci școala poate deveni mai utilă pentru elevi. Exemplele concrete, clasele a II-a, a IV-a și a VI-a, introducerea itemilor PISA, perioada 2026–2036 a pactului și estimarea de 4–5 ani pentru rezultate, oferă repere clare pentru monitorizare. Creșterea încrederii necesită reguli și roluri clare; fără ele, reformele rămân doar intenții.
Daniel David menționează măsuri concrete: testări în clasele a II-a, a IV-a și a VI-a cu itemi PISA, un program național de educație remedială și Pactul pentru Deceniul Educației și Cercetării 2026–2036. Cum vi se par aceste propuneri ca pași practici pentru îmbunătățirea școlii?
Fii primul care comentează