Istoria disputelor privind competențele între diverse instituții e adânc înrădăcinată în viața publică românească, încă de la primele dezbateri constituționale și până la controversele actuale din studiourile TV. În acest context apare Nicușor Dan, al cărui traseu recent, apariții televizate frecvente, întâlniri cu electoratul userist și participări la diverse evenimente, a stârnit critici concentrate asupra discursului și comportamentului său la Palatul Cotroceni. Evenimentul central în discuție este Summitul pentru guvernanță digitală 2025, organizat de Edge Institute la Palatul Cotroceni, pe 25 noiembrie 2025, iar polemica a fost intensificată și de un material publicat pe Cotidianul RO.
Critica pornește de la impresia că președintele vorbește mult și adesea nepregătit, iar frecvența gafeor și a afirmațiilor inexacte întărește percepția că nu stăpânește pe deplin cadrul constituțional al atribuțiilor sale. Autorul compară situația cu povestea Hainelor cele noi ale împăratului, sugerând că, deși unii din anturaj îi acceptă derapajele, publicul trebuie să recunoască realitatea. Mai exact, se vorbește despre o erodare a ceea ce ar putea fi numită prezumția de competență: în exterior aparențele funcției rămân, dar fondul, adică înțelegerea rolului constituțional, pare mai puțin solid.
La Summitul pentru guvernanță digitală, din 25 noiembrie 2025, Nicușor Dan a susținut, în termeni generali, că poziția prezidențială ar fi semiexecutivă și că poate influența politicile publice. El a afirmat că există procese lăsate neclare de ani de zile pe care trebuie să le recupereze într-un orizont mediu și că Executivul se află sub presiunea rezolvării unor chestiuni foarte urgente, pe care le-a evaluat la 90–95%. Din această perspectivă, funcția prezidențială ar dispune de mai mult timp pentru conturarea inițiativelor care apoi să fie implementate de Guvern. De asemenea, a transmis că Administrația Prezidențială este dispusă să ofere sprijin pentru a influența Executivul în direcții considerate prioritare.
Reacția critică publicată merge mai departe, punând sub semnul întrebării înțelegerea lui despre Constituția României și despre atribuțiile prezidențiale, susținând că aceasta este insuficientă și că, prin consecință, el devine tot mai expus la riscul unei schimbări din funcție. Într-un registru satiric, textul insinuează chiar că apropiații săi ar avea pregătire juridică îndoielnică, ceea ce ar contribui la formularea unor idei și propuneri lipsite de rigoare constituțională. Criticul vede în aceste gesturi și declarații o viziune asupra statului în care președintele își atribuie un rol central, având la dispoziție mult timp pentru a dicta priorități Guvernului și Parlamentului.
Relatarea conține observații politice și un umor acid: autorul remarcă cum președintele pare dornic să ia cuvântul oriunde, chiar și atunci când nu pare pregătit, iar acest obicei face ca discursul public să devină o succesiune de slip-uri și pasaje discutabile. Tonul articolului este tăios, iar concluzia implicită e că alegerea abordărilor instituționale și a limbajului în spațiul public are efecte practice, nu doar estetice. Materialul, publicat pe Cotidianul RO sub un titlu critic, urmărește să pună sub semnul întrebării modul în care administrația prezidențială înțelege și exercită influența asupra Guvernului.
Summitul pentru guvernanță digitală de la Palatul Cotroceni, din 25 noiembrie 2025, a scos în relief tensiunea privind rolul constituțional al președintelui în relație cu Executivul. Declarațiile lui Nicușor Dan despre natura semiexecutivă a funcției, despre procese nedefinite și despre presiunea urgențelor au stârnit discuții legate de limitele influenței prezidențiale și de responsabilitatea de a se încadra clar în cadrul constituțional. Cum considerați că ar trebui gestionate limitele între atribuțiile prezidențiale și cele ale Guvernului?
Fii primul care comentează