Proiectul de actualizare a OUG 202/2008 din România a fost supus transparenței decizionare după ce a fost inițiat de Consiliul Interinstituțional pentru Sancțiuni Internaționale și elaborat de un grup de lucru alcătuit din Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Energiei și Ministerul Finanțelor. Nu este o temă nouă pentru politica internă: de la aderarea la Uniunea Europeană și până în ultimii ani, guvernul a adaptat constant legislația pentru a putea implementa sancțiuni decise la nivel european sau internațional, iar această propunere merge în aceeași direcție, dar introduce mai multe mecanisme operaționale pentru controlul și monitorizarea aplicării măsurilor.
Ministerul Afacerilor Externe explică că modificarea are drept scop dotarea Guvernului cu instrumente speciale de supraveghere utilizate la punerea în aplicare a sancțiunilor impuse de UE, ONU sau parteneri strategici. Idee principală e dublă: pe de o parte, reducerea surselor de finanțare care alimentează acțiunile Rusiei în războiul de la graniță; pe de altă parte, atenția asupra efectelor imediate asupra economiei românești, pentru a nu lăsa companii sau sectoare vulnerabile fără sprijin. Activarea regimului de supraveghere specială poate fi declanșată la solicitarea companiei vizate sau din oficiu, prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Consiliului Suprem de Apărare a Țării, ceea ce introduce o componentă de control politic și de securitate națională. Poate părea birocratic, dar scopul este clar: să existe căi legale pentru a monitoriza și, dacă este necesar, a restrânge activități care susțin entități sancționate.
Noua propunere clarifică și cooperarea între autoritățile implicate în aplicarea sancțiunilor și instituie un cadru penal pentru persoanele fizice și juridice care sprijină entități sancționate. Parlamentul a adoptat proiectul cu o majoritate covârșitoare, 277 de voturi din 289, semnalând o coeziune rară pe subiecte de politică externă și securitate. În nota de fundamentare se arată că intervențiile sunt punctuale și gândite astfel încât, atunci când măsurile restrictive obligatorii nu generează singure un impact economic semnificativ asupra unei companii din România, să poată fi activat un mecanism extins de supraveghere pentru a limita efectele negative.
Contextul imediat al inițiativei îl reprezintă cazul Lukoil. Sancțiunile pentru rafinărie au intrat în vigoare pe 21 noiembrie, iar pentru rețeaua de benzinării pe 13 decembrie, iar dezbaterea legislativă a fost alimentată și de întârzierea autorităților în gestionarea acestui dosar. Experiența Lukoil a scos în evidență necesitatea unor reguli mai clare și a unor instrumente practice care să permită intervenții mai rapide și mai bine coordonate. Totodată, actul normativ adoptat transpune în dreptul național o directivă a Uniunii Europene, evitând astfel riscul deschiderii unei proceduri de infringement pentru România odată cu depășirea termenului-limită din mai 2025.
OUG 202/2008 este actualizată pentru a transpune o directivă UE și pentru a preveni o procedură de infringement. Măsura pune în balanță necesitatea respectării angajamentelor internaționale, ilustrate de sancțiunile aplicate în cazul Lukoil (21 noiembrie pentru rafinărie, 13 decembrie pentru benzinării), și obligația de a proteja stabilitatea economică internă. Rămâne însă întrebarea cum vor funcționa, în practică, mecanismele de supraveghere specială și în ce măsură vor reuși să armonizeze eficiența sancțiunilor cu protecția companiilor românești afectate?
Fii primul care comentează