Christian Marclay aduce la Berlin o lucrare care ancorează timpul în cinematografie: The Clock, un video de 24 de ore prezentat la Neue Nationalgalerie între 29 noiembrie și 18 ianuarie 2026. Proiectul, recompensat cu Leul de Aur la Bienala de la Veneția în 2011 și expus anterior la MoMA, Tate Modern și Centrul Pompidou, ajunge pentru prima dată în capitala germană, unde va rula sincronizat cu ora locală și, de două ori pe durata expoziției, va fi proiectat integral în afara programului normal de vizitare.
The Clock este un montaj colosal, realizat în jurul anului 2010, care leagă în buclă secvențe dintr-un secol de film în care apar ceasuri, cadrane sau referințe evidente la oră. Cele 24 de ore nu sunt doar un truc: fiecare clip este sincronizat cu momentul în care este difuzat, astfel încât spectatorii asistă la personaje care mănâncă, dorm, așteaptă sau se grăbesc în momente care coincid cu ora reală. Producția a necesitat aproximativ trei ani de muncă, implicând o echipă de cercetare și sprijinul galeriei White Cube, iar selecția include fragmente din blockbustere și filme mai puțin cunoscute, din genuri variate, de la thriller-e la westernuri. Rezultatul este o cronologie cinematografică care servește drept legătură între istorie, memorie și ritmurile cotidiene.
La Neue Nationalgalerie, formatul și contextul expozițional vor evidenția atât dimensiunea temporală, cât și cea arhivistică a lucrării. Vizionarea obișnuită a unor segmente poate fi captivantă, dar proiecțiile integrale oferite ocazional permit o experiență completă: un maraton în care ficțiunea filmică se sincronizează cu ceasul de pe peretele tău. Christian Marclay, născut în 1955 în California, crescut în Elveția și stabilit în prezent la Londra, este recunoscut pentru explorările sale la intersecția dintre arte vizuale și cultură sonoră. De peste patru decenii transformă sunetul și muzica în forme vizibile și palpabile prin performance, colaj, sculptură, instalație, fotografie și video. The Clock se încadrează natural în această tradiție a lucrărilor care problematizează percepția timpului și rolul mediei în arhivarea și refacerea experiențelor.
The Clock reunește mii de fragmente filmice și le reactivează prin sincronizarea cu ora locală. Proiecțiile de două ori pe durata expoziției sunt o oportunitate rară de a parcurge lucrarea în întregime, iar programul de la Neue Nationalgalerie oferă publicului această șansă, detaliile exacte despre orele de difuzare sunt disponibile pe site-ul muzeului. Filmul funcționează și ca o istorie afectivă a cinematografiei: vedem feluri variate de a marca timpul pe peliculă, de la cronometre industriale la ceasuri de buzunar sau priviri către încheietură, iar amestecul de titluri cunoscute și titluri obscure construiește o hartă a memoriei colective.
The Clock pune privitorii față în față cu propriul timp și cu istoria filmului în același timp. Încheierea lucrării nu oferă un punct final clar, ci deschide mai degrabă întrebări despre modul în care arhivăm imagini și ne sincronizăm viețile cu ritmuri mediatizate. Văzând cum o scenă dintr-un western continuă un thriller, sau cum un blockbuster din anii ’90 comunică cu o secvență dintr-un film mut, te întrebi cât se schimbă percepția timpului când e montată din fragmente împrumutate. Dacă vrei să urmărești lucrarea integral, amintește‑ți că durează 24 de ore; dacă alegi doar o porțiune, vei pleca probabil cu o impresie durabilă, un consolat pentru cei care nu sunt atrași de maratoane, dar rămân curioși.
The Clock la Neue Nationalgalerie, 29 noiembrie–18 ianuarie 2026, oferă atât posibilitatea unei priviri rapide, cât și șansa unei experiențe totale prin proiecțiile integrale. Crearea sa, realizată cu susținerea White Cube și ani de cercetare, reflectă interesul lui Marclay pentru hibridarea sunetului și imaginii și pentru felul în care cultura vizuală păstrează timpul. Te întrebi cum ar fi o versiune a The Clock compusă exclusiv din seriale TV sau din reclame?
Leu 2011, io? maraton plictis, adorm repede