China lansează în serie constelații extinse de sateliți și, în paralel, tot mai multe trepte superioare ale rachetelor rămân să plutească pe orbită. De la debutul campaniilor de lansări pentru Guowang și Thousand Sails, frecvența lansărilor a crescut, iar acumularea resturilor spațiale rezultate din treptele abandonate a devenit o problemă tot mai vizibilă pe termen lung.
Cauzele sunt atât tehnice, cât și operaționale. Unele modele mai vechi de rachete chinezești nu permit repornirea motoarelor în spațiu, astfel că nu pot efectua manevre de dezorbitare și rămân pe orbită după separarea sateliților. Chiar și în cazul rachetelor capabile de repornire, operatorii aleg adesea să păstreze combustibil pentru a maximiza numărul de sateliți transportabili, în loc să-l folosească pentru dezorbitare, un compromis între eficiență și curățenie orbitală. Există însă exemple care demonstrează că soluții mai curate sunt fezabile: Long March 5 a zburat de mai multe ori cu etapa superioară YZ-2, un vehicul manevrabil care are autonomie suficientă pentru a se dezorbita la încheierea misiunii. Din păcate, pentru majoritatea celorlalte rachete folosite la Guowang și Thousand Sails, practica a fost abandonarea etapelor pe orbită.
Date recente indică faptul că, în ultimele 21 de luni, 21 din cele 26 de noi obiecte spațiale periculoase lăsate pe orbită provin din lansări chinezești, fiecare având în medie peste 4 tone. Alte cazuri provin din Statele Unite, Rusia, India și Iran, dar China domină clar această statistică. Potrivit estimărilor citate, nouă dintre treptele părăsite în urma lansărilor Guowang și Thousand Sails vor rămâne pe orbită mai mult de 25 de ani, încălcând astfel ghidurile internaționale privind durabilitatea activităților spațiale.
Pe măsură ce Guowang și Thousand Sails se vor umple, aceste rețele urmând să cuprindă mii de sateliți de comunicații pe orbită joasă, vor fi necesare câteva sute de lansări. Aceasta implică tot atâtea trepte superioare lansate, iar dacă actuala tendință persistă, riscul este să apară peste o sută de obiecte care vor rămâne pe orbită peste limita de 25 de ani. Această acumulare stârnește îngrijorări legate de creșterea densității resturilor spațiale și de riscul de coliziuni în lanț, ceea ce ar complica operațiunile în orbita joasă a Pământului.
În istoric, China a acumulat mai multă masă de trepte moarte pe orbite de durată lungă decât restul lumii la un loc. Ritmul pare să se accelereze în ultimii doi ani, pe măsură ce megaconstelațiile sunt lansate în valuri. Situația ridică nu doar chestiuni tehnice, ci și priorități: numărul de sateliți pe lansare poate fi reglat operațional și pot fi utilizate etape superioare cu capacitate de revenire, dar aceasta implică costuri mai mari sau compromisuri de performanță.
Date concrete: 21 din 26 de obiecte periculoase lansate în ultimele 21 de luni sunt asociate cu lansări chinezești; masa medie a acestor obiecte depășește 4 tone; nouă trepte asociate lansărilor recente vor rămâne pe orbită peste 25 de ani; popularea completă a celor două mega-constelații va necesita câteva sute de rachete. Canalele tehnice și publice care au urmărit aceste evoluții au remarcat că, deși există tehnologii pentru practici mai durabile, ele nu sunt pe scară largă folosite.
Pe măsură ce orbita joasă se aglomerează, problema devine concretă: afectează furnizarea serviciilor de comunicații, crește costurile lansărilor și pune în pericol sateliții operaționali. Avem exemple tehnice de soluții, YZ-2 pe Long March 5, și date care arată amploarea fenomenului: peste 4 tone pe obiect, peste 20 de trepte noi chinezești în 21 de luni, zeci sau sute de lansări necesare pentru Guowang și Thousand Sails. Rămâne deschisă întrebarea cum vor balanța actorii spațiali eficiența, costul și responsabilitatea orbitală pe termen lung.
Long March 5 și YZ-2 demonstrează că dezorbitarea etapelor este posibilă atunci când aceasta este prioritizată, iar cifrele privind masa și numărul treptelor ilustrează cât de mult poate crește riscul dacă abordarea nu se schimbă. Credeți că ar trebui impuse standarde internaționale mai stricte pentru etapele superioare sau că soluțiile tehnice și economice vor decide singure viitorul orbital?
Fii primul care comentează