Franţa propune majorarea impozitelor pentru persoanele înstărite și restrângerea activității holdingurilor, iniţiativa prim-ministrului Sébastien Lecornu

Propunerea conține două direcții principale. Prima reintroduce o taxă temporară, inspirată într-o oarecare măsură din măsuri anterioare, care ar stabili un prag minim de impozitare pentru gospodăriile cu venituri foarte mari: cel puțin 20% din venituri pentru persoanele cu câștiguri ce depășesc 250.000 de euro anual sau 500.000 de euro pentru un cuplu. A doua măsură vizează combaterea optimizării fiscale prin holdinguri: Ministerul de Finanțe a identificat aproximativ 30.000 de astfel de structuri folosite pentru a încasa dividende fără redistribuire, ceea ce permite evitarea unei taxări adecvate. Autoritățile estimează că modificarea ar putea aduce peste 1 miliard de euro la buget în 2026, iar per ansamblu noile măsuri ar putea genera între 4 și 4, 5 miliarde de euro de la cei mai bogați contribuabili.
Propunerea și contestările venite din partea unor figuri precum Arnault scot la iveală o tensiune mai largă: cum se distribuie povara fiscală într-o economie modernă în care averile foarte mari pot fi păstrate și înmulțite prin structuri financiare complexe. Exemple concrete din text, taxa minimă de 20% pentru venituri peste 250.000 de euro, identificarea a circa 30.000 de holdinguri folosite pentru dividende, estimarea unui plus de 4–4, 5 miliarde de euro la buget, arată că dezbaterea are consecințe bugetare reale și măsurabile. Deznodământul politic va depinde de negocieri și de capacitatea guvernului de a transforma propunerile în legi aplicabile, în timp ce francezii vor urmări îndeaproape efectele asupra economiei și asupra celor mai bogați contribuabili. Ce părere ai despre aceste măsuri și despre argumentele ambelor tabere?
Franța se pregătește din nou să introducă un pachet de măsuri fiscale menit să asigure venituri pentru bugetul din 2026, iar miza este ridicată: cine va plăti mai mult și cum va fi restricționată optimizarea fiscală prin intermediul holdingurilor. Inițiativa, promovată de premierul Sébastien Lecornu, caută sprijinul Partidului Socialist pentru a adopta un plan îndreptat către cei mai înstăriți contribuabili și spre mecanismele care le permit evitarea impozitării.
Reacțiile sociale nu au întârziat: sindicatele au anunțat zile de mobilizare, nemulțumite de ambiguitatea guvernului referitoare la orientările bugetare. În acest climat politic tensionat, Lecornu încearcă să convingă stânga parlamentară că noile taxe sunt un instrument necesar pentru echilibrarea finanțelor publice, în timp ce opoziția și cei vizați de măsuri își joacă propriile strategii în dezbatere.
Contextul politic explică caracterul urgent: Lecornu este al cincilea prim-ministru numit de Emmanuel Macron în doi ani și a preluat mandatul după ce parlamentul l-a demis pe François Bayrou ca urmare a unui plan de austeritate de 44 de miliarde de euro. Fără o majoritate clară în Parlament, noul premier are nevoie de sprijinul opoziției, în particular al Partidului Socialist, care a cerut includerea acestor taxe în bugetul pe 2026 și a amenințat cu o moțiune de cenzură dacă nu va vedea măsuri concrete.
Datele macroeconomice complică imaginea. Datoria publică a Franței a atins un nou prag record în termeni absoluți, 3.416, 3 miliarde de euro, echivalentul a 115, 6% din PIB la sfârșitul lunii iunie, în creștere față de trimestrele precedente. Majorarea datoriei cu 70, 9 miliarde de euro în trimestrul aprilie–iunie reflectă atât costurile excepționale asumate în timpul crizelor sanitare și inflaționiste, cât și scăderea veniturilor fiscale cauzată de o creștere economică sub prognoze. Specialiști precum Mathieu Plane de la OFCE remarcă că ritmul de creștere al datoriei franceze este mai rapid decât al unor vecini europeni, iar acumularea deficitului este un fenomen de lungă durată.
Propunerea a provocat reacții puternice din partea unor personalități influente. Bernard Arnault, cel mai bogat om din Franța și șeful grupului de lux LVMH, a criticat ideea unei taxe suplimentare, cum ar fi o taxă de 2% pe averile peste 100 de milioane de euro, numind-o un atac la economia franceză. Observațiile sale au vizat în mod special susținătorii măsurii, precum economistul Gabriel Zucman, pe care Arnault îl prezintă ca pe un activist de extremă stânga, acuzații respinse de Zucman, care afirmă că activitatea sa se bazează pe cercetare, nu pe ideologie. Zucman, profesor la École Normale Supérieure și UC Berkeley, a susținut că ultra-bogații plătesc proporțional mai puține taxe și că noua taxă urmărește reducerea acestei inegalități, poziție care pare susținută de opinia publică: un sondaj Ifop pentru Partidul Socialist indică faptul că 86% dintre francezi ar fi în favoarea măsurii.