Lumina candelei a însoțit viața creștină de-a lungul secolelor, de la solemnitățile din Biserica Sfântului Mormânt până la colțul liniștit al unei locuințe. Termenul candela provine din grecescul kandila și înseamnă veghe nocturnă; simbolizează starea de veghe a credinciosului, amintindu-i că nu știe când va veni Mirele Hristos și că trebuie să rămână treaz și pregătit.
Istoria candelei neadormite de la Sfântul Mormânt începe în anul 326, când a fost aprinsă pentru prima dată după descoperirea mormântului Domnului. Este numită candela neadormită pentru că rămâne aprinsă pe tot parcursul anului, cu excepția dimineții Sâmbetei Mari, când este stinsă o singură dată. Chiar dacă în acea dimineață se stinge, aceeași zi aduce, mai târziu, reaprinderea: candela este aprinsă din nou cu Sfânta Lumină, un moment considerat de credincioși ca o manifestare minunată. Prima relatare privind această practică apare în jurnalul pelerinei Egeria, iar tradiția a continuat de-a lungul secolelor.
În dimineața Sâmbetei Mari, toate luminile din biserică se sting, iar Mormântul Domnului este sigilat cu ceară curată. La prânz, în jurul orei 12:00, patriarhul ortodox grec intră în biserică și conduce procesiunea tradițională, înconjurând de trei ori Mormântul. După procesiune, Mormântul este deschis, iar preotul însărcinat aduce înăuntru candela neadormită, acum stinsă, pregătită să fie aprinsă de la Sfânta Lumină.
Ritualul din interiorul Mormântului este simplu, dar încărcat de simbolism: patriarhul, îmbrăcat numai cu un stihar alb, ia patru mănunchiuri a câte 33 de lumânări fiecare și pătrunde în Sfântul Mormânt. În genunchi rostește o rugăciune specială, cerând ca Lumina să fie dar de binecuvântare și sfințire. După rugăciune, Sfânta Lumină se arată și se răspândește în biserică, iar în același timp candela neadormită este aprinsă.
Candela nu este prezentă doar în biserici; multe gospodării păstrează o candelă aprinsă într-un colț, pentru a ajuta la adunarea minții și la liniștirea gândurilor. Biserica afirmă adesea că Lumina lui Hristos luminează pe toți, iar prezența unei candele fixează, vizual și spiritual, acest mesaj.
Sfântul Nicolae Velimirovi dă câteva motive practice și spirituale pentru aprinderea candelelor. În primul rând, pentru că credința creștină este percepută ca lumină; Hristos spune „Eu sunt Lumina lumii”, iar flacăra candelei ne reamintește de această lumină călăuzitoare. Totodată, candelele evocă natura luminoasă a sfinților, numiți fii ai Luminii. Ele pot trezi remușcări pentru fapte făcute în întuneric și pot stimula dorința de revenire la viața evanghelică. Candelele pot reprezenta și o mică jertfă adusă lui Dumnezeu, reflectând jertfa lui Hristos. Sunt aprinse și pentru ca lumina lor să ne călăuzească spre încredințarea în grija divină; uleiul și fitilul care ard într-un pahar de sticlă devin metaforă pentru sufletul care trebuie să ardă în flacăra iubirii, supunându-se voii lui Dumnezeu. În cele din urmă, aprinderea lor arată că sufletul nostru nu se aprinde singur, ci are nevoie de darul sfânt al harului pentru a se ilumina, chiar și atunci când virtuțile par a fi prezente.
Rugăciunea rostită la aprinderea candelei cere primirea dragostei înaintea Preasfintei și Înaltei Treimi, curățirea de fărădelegi personale și iertarea păcatelor, iar Născătoarea de Dumnezeu este invocată să aducă lumina înaintea Fiului pentru iertare. Această formulă subliniază natura candelei ca dar personal și simbolic, nu doar ca obiect util.
Dincolo de ritual și simbol, candela funcționează ca element de continuitate culturală și spirituală: ea leagă obiceiuri din Antichitate de practicile liturgice contemporane, de la pelerinii care au lăsat primele mărturii până la credincioșii care aprind astăzi o lumânare acasă. Exemple concrete din text sunt anul 326, când candela de la Sfântul Mormânt a fost aprinsă pentru prima dată, mențiunea din cronica Egeriei și ritualul din dimineața Sâmbetei Mari în care patriarhul poartă patru mănunchiuri de câte 33 de lumânări. Se vede, așadar, că elemente palpabile precum data, locul și numărul lumânărilor rămân ancore practice pentru o simbolistică care transcende vremurile. Ce moment din această poveste a luminii ți se pare cel mai semnificativ?
Fii primul care comentează