Actualizarea bugetară din 1 octombrie 2025 a introdus o modificare despre care mulți au aflat treptat: Guvernul a redus subvențiile pentru partidele politice de la 284 milioane de lei la 232 milioane, o diminuare de aproape 18%. Informația, raportată inițial de Hotnews și confirmată ulterior de Autoritatea Electorală Permanentă, a generat discuții privind amploarea măsurii și efectul ei asupra deficitului bugetar și încrederii în clasa politică.
Tăierea anunțată de premierul Nicolae-Ionel Bolojan nu a fost făcută foarte vizibilă publicului larg, iar amploarea ei a surprins pe unii. Analiștii și observatorii se așteptau la o reducere mai substanțială: la un moment dat se vorbea chiar de o diminuare de 40%, iar alții solicitau eliminarea totală a acestor subvenții. Diferența dintre 284 și 232 de milioane reprezintă în jur de 50 de milioane de lei, sumă pe care criticii o consideră doar o picătură într-un ocean de zeci de miliarde necesare pentru echilibrarea finanțelor publice. Prin urmare, ideea că această economie ar rezolva problema deficitului rămâne, din păcate, preponderent teoretică.
Pe de altă parte, politologul Costin Ciobanu a atras atenția că problema principală nu este doar cuantumul subvențiilor, ci încrederea scăzută a publicului în clasa politică. Chiar dacă subvențiile ar fi fost tăiate mult mai sever, asta nu ar fi garantat o creștere notabilă a încrederii în partide. Mai importantă rămâne transparența: modul în care sunt cheltuiți banii publici de către formațiuni. Discuția nu trebuie să rămână la nivel de cifre, ci să ajungă la detalii privind raportarea, auditul și destinația efectivă a fondurilor.
Expertul în macroeconomie Flaviu Rovinaru a afirmat că, dacă ar fi luat el decizii, ar fi optat pentru o tăiere mai drastică. În contextul unui deficit important și al unor măsuri de austeritate aplicate pe mai multe segmente ale bugetului, mulți consideră justificată o reducere mai consistentă. Rovinaru evidențiază și o comparație relevantă: anul trecut, costurile legate de partide, inclusiv cheltuielile de campanie și rambursările aferente, ar fi însumat circa 200 de milioane de euro. Contrastul este elocvent: se vorbește despre pierderi din PNRR de 231 de milioane de euro ca despre un dezastru, în timp ce sumele destinate finanțării partidelor par a fi tratate cu mai multă lejeritate.
Totuși, expertul sugerează că decizia de reducere ar fi fost, probabil, rezultatul unor negocieri politice interne. Pare improbabil ca premierul să fi luat unilateral această hotărâre fără consultări cu partenerii. În plus, Rovinaru favorizează modelul american de finanțare privată a campaniilor, în care donațiile transparente de la companii și persoane ar asigura o proveniență clară a fondurilor și ar impune o declarare publică mai strictă.
Un alt aspect semnalat de Rovinaru se referă la poziția opoziției: el nu a remarcat o chemare serioasă din partea acesteia pentru renunțarea la subvenții, deși și partidele de opoziție beneficiază de aceste sume. Aceasta scoate în evidență o dinamică de negociere și un interes comun între formațiunile eligibile pentru finanțare, indiferent de statutul lor față de guvernare. Concluzia lui este că subvențiile ar trebui reduse semnificativ, mai ales având în vedere că finanțarea provine din buzunarul contribuabililor.
Tema finanțării partidelor, readusă în discuție de decizia din 1 octombrie, ridică întrebări concrete despre transparență, responsabilitate și priorități bugetare. Modelul american de donații private, promovat de unele voci, oferă o alternativă care schimbă paradigma: fonduri declarate public, responsabilitate în cheltuire și posibilă reducere a dependenței directe de bani publici. Totuși, tranziția la un astfel de sistem este complicată: implică modificări legislative, controale mai stricte și o cultură politică diferită.
Pe scurt, suma economisită acum, în jur de 50 de milioane de lei, este vizibilă, dar insuficientă în raport cu provocările fiscale ale României. Mai mult, orice discuție despre tăieri trebuie însoțită de măsuri care să sporească transparența: rapoarte clare, audituri independente și reguli ferme privind cheltuielile de campanie. Fără acestea, reducerea cuantumului rămâne parțial simbolică și riscă să nu schimbe percepția publică asupra modului în care sunt folosiți banii publici.
Bolojan a redus subvențiile de la 284 la 232 milioane de lei, iar decizia a generat reacții diverse din partea analiștilor și experților, unii solicitând tăieri mai profunde, alții subliniind necesitatea transparenței în gestionarea banilor. Urmează o discuție despre reforme reale: fie ajustări ale sumelor, fie schimbări ale mecanismului de finanțare, bazate pe raportare clară și reguli stricte. Vi se pare realist un model de finanțare inspirat din SUA, cu donații private declarate și reguli stricte pentru campanii, sau credeți că soluția rămâne în reducerea fondurilor publice?
Fii primul care comentează