Bogdan Ivan, ministrul Energiei, anunță o serie de măsuri și proiecte în România menite să transforme țara din importator net de energie în exportator, urmărind totodată un obiectiv secundar clar: un preț al energiei sub media UE. Declarațiile și angajamentele vin pe fondul unei evoluții de decenii în sectorul energetic românesc, perioadă în care capacități importante au fost retrase, iar tranziția energetică impune termene ambițioase și proiecte majore.
Acum zece ani, România era în mare parte exportator net de energie, însă în prezent importă în orele de vârf între 18 și 23, când consumul crește și prețurile urcă. Ivan explică că problema principală este discrepanța dintre producția din timpul zilei, când energia este vândută ieftin sau chiar la preț negativ, și necesarul din seară, când importăm aproape 20% din consum la prețuri mai ridicate. Schimbările structurale din ultimii zece ani au agravat situația: aproximativ 7.000 MW de capacitate în bandă, pe bază de cărbune și gaz, au fost scoase din funcțiune, înlocuite doar parțial cu circa 1.200 MW pe gaz. Astfel, 56% din capacitățile în bandă au dispărut, iar efectele se reflectă în facturi și în dependența de importuri.
Ministrul subliniază că România și-a asumat în PNR obiective puternice de decarbonizare, inclusiv închiderea minelor și a centralelor pe cărbune din complexul energetic Oltenia și din Valea Jiului până la sfârșitul anului 2025. Aceste ținte sunt mai stricte decât cele asumate de Polonia sau Germania, însă proiectele menite să compenseze pierderile de capacitate întârzie uneori ani de zile. Exemple clare se regăsesc în mai multe proiecte blocate: termocentrala de la Iernut, cu 430 MW instalați, a fost stopată ani în proceduri și din cauza unei firme străine în insolvență, iar demersurile pentru deblocare implică Romgaz și alte părți interesate. Sunt întârzieri de 2, 3, 4 sau chiar 10 ani în proiecte esențiale, iar ministerul caută soluții pentru a înlătura companiile inaccesibile din lanțul de implementare.
Și proiectele Hidroelectrica se lovesc de litigii chiar și după obținerea avizelor și autorizațiilor de mediu; investiții începute cu 20–40 de ani în urmă, cu peste 80–90% din lucrări finalizate, rămân blocate. Pașcani, Răstolița, Surduc-Siriu, Bumbești-Livezeni, Cornețu-Avrig sau Cerna-Motru-Tismana totalizează circa 350 MW blocați din cauza contestațiilor. La complexul energetic Oltenia, două parcuri fotovoltaice înregistrează întârzieri de 2–3 ani, iar două centrale pe gaz, la Turceni și Ișalnița, sunt amânate cu aproximativ 2, 5–3 ani. Totodată, proiectele inițiale au fost concepute pe baza prețurilor din 2022–2023, iar costurile actuale aproape s-au dublat, impunând recalibrări tehnice și negocieri pentru majorări bugetare pentru a atrage constructori dispuși să lucreze în noile condiții de piață.
Un proiect privat important, de peste 1, 4 miliarde de euro, este anunțat la Mintia, în județul Hunedoara. Ministrul afirmă că a avut mai multe întâlniri cu investitorul și cu reprezentanți ai TransGaz, Romgaz și TransElectrica pentru a coordona punerea în funcțiune a noilor capacități. Se estimează că, la începutul anului viitor, ar putea începe testele la cele două grupuri, ceea ce ar permite injectarea de energie în rețeaua din Transilvania, o regiune care are nevoie tot mai mare de producție suplimentară.
Pentru a accelera aceste proiecte și a evita repetarea întârzierilor, ministerul a instituit un mecanism de evaluare și monitorizare săptămânală. Fiecărui proiect i s-a atribuit un responsabil din minister, secretar de stat sau director, care raportează direct ministrului, atât pe aspecte fizice, cât și financiare, cu rapoarte de progres săptămânale. Scopul declarat este ca proiectele strategice, unele cu întârzieri de 2, 3, 5 sau chiar 10 ani, să fie finalizate până la sfârșitul anului viitor, cel târziu. Măsurile convenite, cinci la număr, potrivit ministrului, și susținute la nivelul coaliției, vor fi transpuse într-un memorandum guvernamental și completate de inițiative menite să crească capacitatea de producție pe termen lung.
După aceste informații despre capacități, întârzieri și mecanisme de deblocare, rămâne de văzut dacă rearanjarea responsabilităților și recalibrarea proiectelor vor accelera efectiv investițiile și punerea în funcțiune a noilor centrale. Termocentrala de la Iernut, proiectele Hidroelectrica, parcurile fotovoltaice din Oltenia și investiția de la Mintia reprezintă puncte concrete în peisajul actual. Testele la Mintia ar putea începe la începutul anului viitor, iar ministerul urmărește finalizarea majorității proiectelor până la sfârșitul anului următor. Următorii pași depind de finanțare, de soluțiile juridice pentru contestații și de capacitatea de coordonare a instituțiilor implicate.
Considerați că mecanismul de monitorizare săptămânală și responsabilizarea managerilor de proiect din minister vor fi suficiente pentru deblocarea proiectelor întârziate?
Eh, interesant, dar parcă toate planurile astea sună frumos pe hârtie și apoi se împotmolesc la prima contestație sau la prețuri noi. chiar dacă pui raport săptămânal cu nume și responsabil, problema e mult mai jos: justiție lentă, constructori care cer bani în plus, lanțuri de aprovizionare spartă și firme străine/inso solvabile prin care se blochează tot.
deci da, e bine să ai un mecanism la minister, dar nu e o soluție magică. cine răspunde când vine o contestație în instanță și se pierde încă un an? cine garantează finanțarea dacă costurile s-au dublat?
Mintia suna promițător, sper sa nu fie iar amanări. plus: ar trebui mai multă transparență pe contracte, termene clare și penalizări reale pt întârzieri (nu doar declarații). și o idee: implica comunitățile locale, că fără sprijin nu se mișcă chestii la nivel regional.
pe scurt: bine că treaba se monitorizează, dar fără reforme la sistemul juridic și fiscal + pachete reale pt constructori, rămânem cu planuri și powerpointuri. vezi să nu…