De aproape un deceniu se caută modalitatea de a readuce pe Pământ rachetele orbitale în mod repetat și ieftin, iar povestea se scrie în continuare pe mare și în hangarele firmelor private din SUA. SpaceX a demonstrat că este posibil, după numeroase încercări și eşecuri, iar acum Blue Origin pornește la drum cu propriul booster pentru New Glenn, mizând pe reutilizare ca pe o condiție esențială pentru sustenabilitatea financiară a programului.
Istoria aterizărilor controlate a început să devină cunoscută publicului larg prin succesele și greșelile Falcon 9. SpaceX a încercat pentru prima dată o aterizare controlată pe apă la al șaselea zbor al rachetei, în septembrie 2013, iar la a noua misiune a reușit o aterizare controlată pe mare. Experimentul pe platforma autonomă a început cu un eșec în ianuarie 2015, iar prima aterizare reușită pe uscat a avut loc la lansarea numărul 20. Prima aterizare de succes pe dronă a fost înregistrată la zborul 23, în aprilie 2016. Nu s-au făcut încercări la fiecare lansare, iar drumul până la o recuperare repetabilă a implicat multe lecții învățate din greșeli. Inginerii Blue Origin, printre care se numără și foști angajați SpaceX, pot beneficia de acele experiențe, dar rămâne faptul că a recupera un prime stage pe o platformă mică în mijlocul oceanului, încă de la a doua misiune a unei rachete noi, reprezintă un obiectiv extrem de dificil. Probabil nu e o șansă de 3.720 la 1, dar nici nu e o certitudine de 75%.
Pentru New Glenn, reutilizarea nu este doar o țintă de PR, ci o necesitate economică. Mai multe surse indică un cost de fabricație al prime stage-ului New Glenn de peste 100 de milioane de dolari. Racheta este proiectată cu componente și soluții menite să permită refolosirea rapidă, dar avantajele economice apar doar dacă boosterul este recuperat într-o stare bună. Planul oficial al Blue Origin prevede refolosirea boosterului botezat Never Tell Me The Odds la a treia lansare a programului New Glenn, care ar urma să transporte landerul Mark 1 destinat misiunilor lunare. Pe hârtie, revizia ar putea fi realizată în circa 90 de zile, însă precedentul istoric nu sprijină o viteză atât de mare: SpaceX nu a reutilizat primul booster pe care l-a recuperat, iar primul booster reutilizat a avut nevoie de 356 de zile pentru analiză și pregătire înainte de relansare.
Detaliile tehnice ale New Glenn și cifrele financiare din spatele acestor programe rămân complexe, dar ideea principală este clară: fără o recuperare frecventă și eficientă, modelul de business suferă. Ambiția Blue Origin aduce însă o competiție benefică pe piață, accelerând soluții și inovații pe care consumatorii și industria le pot folosi pe termen lung.
New Glenn are un booster numit Never Tell Me The Odds, iar planul este să-l refolosească la al treilea zbor pentru a susține landerul Mark 1. Aceste cifre și denumiri arată că miza nu este doar tehnică, ci și comercială: peste 100 de milioane de dolari pentru primul etaj și o țintă inițială de 90 de zile pentru reparații arată cât de mult contează timpul și costul operațiunilor. Crezi că Blue Origin va reuși o re-refolosire rapidă a boosterului, sau lecțiile SpaceX sugerează că va dura mai mult decât planifică?
Fii primul care comentează