Asociația Energia Inteligentă instalează panouri fotovoltaice în cătunele izolate din Munții Siriului

Munții Siriului din județul Buzău au revenit în atenție, de data aceasta din cauza oamenilor care trăiesc la periferia rețelelor moderne: bătrâni singuri, locuințe fără curent și un proiect de voluntariat care încearcă să aducă electricitate acolo unde statul nu a intervenit încă. Poveștile lui Constantin Anghel, cunoscut ca nea Costel, și ale lui Gheorghe Trică pun în lumină condițiile grele ale unor comunități izolate care se descurcă cu resurse reduse și speră că panourile fotovoltaice le vor îmbunătăți puțin viața de zi cu zi.

Procesul electrificării rurale în România este lung și complicat: inițiative demarate după Revoluție, programe lansate dar nefinalizate, promisiuni politice și proiecte blocate de birocrație. În acest cadru, Asociația Energia Inteligentă a implementat proiectul Energie pentru Viață, care în ultima fază a adus electricitate prin panouri solare la 11 gospodării din cătunele Gura Mili, Bontu Sec (comuna Siriu) și Groapa Ceciliei, Mățara, Aluniș (comuna Colți). Casele selectate nu au fost niciodată racordate la rețea, iar accesul la ele este adesea dificil: drumuri de pământ, poteci care devin impracticabile la ploaie și căruțe ca mijloc de transport uzual.

Exemplele personale ajută la înțelegerea vieții fără curent. Nea Costel, rămas fără locuință după un incendiu, a primit un acoperiș, dar s-a descurcat cu lumânări sau baterii încărcate la soare până când i s-a montat un panou și a avut 220 V în casă. Nea Gheorghe, 71 de ani, locuia mai sus pe munte într-o locuință tradițională extinsă pentru animale, fără nicio legătură la rețea; acum are un mic panou instalat în cadrul unui proiect finanțat anterior din fonduri norvegiene. Voluntarii asociației nu s-au limitat la montarea panourilor: au instalat sisteme complete, câte patru panouri pe gospodărie însumând 1, 2 kW, stocare de patru kWh, invertoare off-grid, tablouri electrice și corpuri de iluminat, plus cablaj interior acolo unde lipsea. Practic, au transformat locuințe care nu avuseseră niciodată prize în spații unde un întrerupător poate fi folosit în siguranță.

Proiectul a fost realizat în condiții dificile, inclusiv lucrul sub ploaie torențială și pe drumuri alunecoase. Organizatorii au început cu intenția de a ajuta două comunități, dar eforturile s-au derulat pe o scară mai amplă: în ultimii cinci ani, AEI a instalat sisteme electrice pentru 71 de imobile din 35 de cătune izolate din opt județe, iar harta realizată de asociație arată că problema este mult mai extinsă. Registrul Electronic Național al Gospodăriilor fără Energie Electrică din România (RENGEER), lansat în aprilie 2024, a identificat 5.494 de gospodării fără electricitate, locuite de 11.611 persoane, dintre care aproape 4.800 sunt minori. Problemele nu sunt doar geografice: 87% din aceste case nu au cadastru, 64% dintre locuitori au venituri sub venitul minim pe persoană, iar în 53% din cazuri accesul este dificil sau chiar inexistent.

Pe hârtie, România are strategii și obiective ambițioase, iar Uniunea Europeană include accesul la energie pe lista drepturilor sociale. Strategia energetică a României pentru 2025–2035 recunoaște existența a mii de locuințe neconectate și propune soluții descentralizate, cum ar fi micro-rețelele sau comunitățile energetice locale. Totuși, experiența ultimelor decenii arată o serie de eșecuri: programe lansate în 2007, 2012, 2016 sau 2019 care s-au blocat din motive administrative, politice sau financiare. Programul din 2019, care oferea 25.000 lei pentru panouri la gospodăriile izolate, s-a dovedit ineficient din cauza unui ghid de finanțare rigid și a cerințelor birocratice greu de îndeplinit de primării mici.

Contradicția este dureroasă: statul și companiile alocă miliarde pentru proiecte mari, parcuri eoliene offshore, extinderea capacităților nucleare, interconectori de înaltă tensiune pentru export, în timp ce electrificarea ultimelor gospodării ar costa, potrivit AEI, aproximativ 27 de milioane de euro. Costul unui kit fotovoltaic de bază variază între 2.000 și 5.000 de euro pe gospodărie. Mai mult, o parte din programele europene pentru gospodării vulnerabile nu ajung la cei care trăiesc fără curent, deoarece criteriile de eligibilitate cer existența unei instalații electrice sau a unui audit energetic, condiții imposibil de îndeplinit pentru cele mai izolate case. Astfel, voucherele și programele ajung adesea la „vulnerabilii greșiți”, iar cei aflați efectiv în întuneric rămân invizibili.

Finanțarea rămâne principala problemă. AEI a continuat proiectele din donații și sponsorizări, dar în 2025 nu a înregistrat sponsorizări noi, iar economiile strânse anterior au fost folosite pentru a finaliza etape. Fără fonduri stabile, proiectul Energie pentru Viață riscă să fie oprit. Reprezentanții asociației subliniază că ONG-urile pot oferi soluții punctuale, modele pilot și muncă de teren, dar nu pot înlocui un program național finanțat și coordonat de stat. Propunerea lor e clară: inventariere permanentă, prioritizarea locuințelor cu persoane vulnerabile, finanțare nerambursabilă și implementarea de soluții off-grid acolo unde racordarea la rețea nu este fezabilă.

Există și un context european care pune accesul la energie în termenii unui drept social: Pactul Verde European, REPowerEU și Pilonul european al drepturilor sociale susțin tranziția către energie curată și accesibilă pentru toți, iar Agenda 2030 a ONU pune accent pe principiul Leave no one behind. România dispune de instrumente și fonduri, dar experții și ONG-urile semnalează lipsa voinței politice, birocrația și greșelile de proiectare a programelor ca principale bariere. Un exemplu relevant: India, cu un PIB pe cap de locuitor mult mai mic, a reușit între 2017 și 2022 să electrifice zeci de milioane de gospodării printr-un program național bine coordonat.

În această relatare apar date concrete: 5.494 de gospodării fără electricitate în RENGEER, 11.611 persoane afectate; costuri estimate, 2.000–5.000 euro per kit, 27 milioane euro pentru electrificarea tuturor caselor fără curent; localitățile vizate, Gura Mili, Bontu Sec, Groapa Ceciliei, Mățara, Aluniș; persoane implicate, Dumitru Chisăliță și Monica David de la Asociația Energia Inteligentă. Toate aceste elemente arată că soluțiile tehnice există, dar implementarea trebuie să devină o prioritate publică și să primească susținere financiară și administrativă din partea statului, nu doar pe baza bunăvoinței ONG-urilor. Egalitatea de acces la energie rămâne un examen al capacității României de a transforma promisiunile în măsuri concrete.

Ce părere ai despre faptul că mii de gospodării încă nu au electricitate, în timp ce se investesc sume uriașe în proiecte naționale și regionale?