Expoziția care investighează arta funerară românească și schițele lui Frederic Storck se va desfășura la Palatul Suțu, între 1 octombrie și 26 februarie 2026, fiind organizată de Muzeul Municipiului București. Curator este dr. Vlad Vieru, muzeograf la Pinacoteca Municipiului Bucureşti.
De la catacombele antice până la aleile îngrijite ale cimitirelor moderne, felul în care comunitățile își comemorează morții dezvăluie multe despre identitatea și valorile lor. Expoziția Arta funerară în spațiul românesc. Tematici și simboluri pornind de la schițele lui Frederic Storck provoacă vizitatorii să privească monumentele funerare nu doar ca simple pietre, ci ca texte sculptate: cruci treflate, urne acoperite cu văl, frunze de acant și alte semne încărcate de sensuri. Nu este vorba doar despre istorie veche; expoziția ilustrează modul în care tradițiile locale au dialogat cu modelele occidentale și cum creația artistică a modelat memoria colectivă.
Nucleul expoziției îl constituie patru machete inedite realizate de Frederic Storck, expuse alături de monumentele finale care pot fi încă întâlnite în cimitire precum Bellu sau Dumbrava. Publicul va putea urmări traseul complet al unui proiect funerar: schița de la birou, transformarea în machetă și materializarea în piatră sau bronz, însoțite de fotografii documentare. Pe lângă prezentarea procesului creativ, expoziția discută supraviețuirea simbolurilor: unele elemente și-au păstrat sensurile, altele s-au estompat sau și le-au schimbat. Astfel se conturează reflexia principală a expoziției: cum conservăm memoria celor plecați și ce moștenire culturală dorim să transmitem.
Frederic Storck (1872–1942) este prezentat nu doar ca autor de schițe, ci ca parte a unei familii artistice. Fiul lui Karl Storck, primul profesor de sculptură la Școala de Belle-Arte, și frate vitreg al sculptorului Carol Storck, Frederic s-a format la București și München și a călătorit în Franța și Italia. Din aceste etape provin influențe variate: de la Rodin la curente Art Deco, cu accente neoromânești și bizantine. Casa în care a locuit alături de pictorița Cecilia Cuțescu-Storck este astăzi Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, un loc care exemplifică fuziunea dintre tradiție și modernitate. Monumentele semnate de Storck din marile cimitire emană o solemnitate aparte, dar și un dialog între estetica românească și curentele europene.
Expoziția pune la dispoziție materiale diverse: machete, schițe, fotografii, alături de exemple occidentale care au inspirat, documentat sau provocat artiștii români. Prin această comparație se înțelege mai clar cum s-au conturat canoanele funerare locale și cum artiști precum Storck le-au adaptat la gusturi și contexte istorice. Vizitatorii pot urmări astfel nu doar dimensiunea estetică, ci și dinamica socială: ce valori erau celebrate, ce mesaje erau transmise urmașilor, cum se negociau memoria și identitatea în spațiul public.
Expoziția provoacă la reflecție: memoria nu este un lucru static, ci un proces al celor vii care aleg ce păstrează. În sculptura funerară, acest proces devine vizibil în fiecare detaliu, de la alegerea unui simbol până la materialul utilizat. Frederic Storck constituie un exemplu elocvent al unui artist care a navigat între influențe locale și internaționale, iar machetele sale relevă intenții și decizii pe care monumentul final le păstrează sau le transformă.
Expoziția de la Palatul Suțu poate fi percepută ca o lecție despre rolul artei în formarea memoriei colective. Istoria familiei Storck, prezența în cimitire precum Bellu și Dumbrava, datele 1 octombrie, 26 februarie 2026 și semnătura curatorală a dr. Vlad Vieru sunt repere concrete ale acestei narațiuni muzeale. Modul în care îmbrățișăm trecutul sculptat în piatră reflectă, de fapt, ce tip de societate dorim să fim azi. Ce elemente din expoziție ți-ar inspira mai mult interes în vizită: machetele lui Storck, fotografiile documentare sau comparațiile cu modelele occidentale?
Fii primul care comentează