ANOSR invită studenții să iasă în stradă la începutul lunii septembrie, la București, pentru a protesta în fața Guvernului și apoi a mărșălui spre Cotroceni. Mișcările studențești au o istorie îndelungată în România și în lume, de la acțiuni locale mici până la valuri care au schimbat politici, iar ceea ce se întâmplă acum face parte dintr-un conflict mai larg privind modul de finanțare și organizare a educației.
Reprezentanții studenților afirmă că, în ciuda dialogului public și a demersurilor repetate, discuții, întâlniri cu cadre didactice, proteste locale și chiar o dezbatere la Timișoara pe 19 august la care a participat ministrul Educației și Cercetării, autoritățile nu au răspuns așteptărilor. Conform comunicatului ANOSR, factorii de decizie par să nu trateze cu seriozitate nevoile reale ale studenților și ale întregului sistem educațional, iar măsurile adoptate vor produce efecte negative pentru educație dacă rămân în vigoare.
Printre solicitările precise ale ANOSR se numără revenirea la alocarea fondului pentru burse pe parcursul întregului an calendaristic, adică 12 luni, și majorarea ponderii folosite la calculul costului standard destinat constituirii fondului de burse. Studenții cer ca procentul folosit în calcul să crească de la 10% la 17, 5%, astfel încât suma totală destinată burselor să se apropie de nivelul din 2024, când costul standard era calculat diferit față de propunerea actuală. ANOSR solicită, de asemenea, reintroducerea posibilității ca studenții înscriși pe locuri cu taxă să poată primi burse din fondurile de la bugetul de stat și diversificarea formelor de sprijin oferite de universități din venituri proprii, inclusiv prin proiecte instituționale.
Mai departe, organizația susține creșterea contribuției instituțiilor de învățământ superior din fonduri proprii la fondul de burse, astfel încât să poată suplimenta numărul de burse și, în special, să acopere cererile pentru burse sociale. Un alt aspect semnalat de ANOSR este abrogarea prevederii din Ordonanța de Urgență nr. 156/2024 (art. XXIX, alin. (1)) care restrânge dreptul studenților la facilități pentru transportul feroviar intern pe toate rutele, o măsură care reduce accesibilitatea studiilor pentru anumite categorii de studenți.
ANOSR și-a exprimat solidaritatea cu solicitările federațiilor sindicale din domeniul educației și cu cele ale elevilor, subliniind că deciziile trebuie luate ținând cont de opiniile și interesele celor direct afectați. Mesajul lor final este clar: autoritățile trebuie să demonstreze că văd educația ca pe o investiție în viitorul țării, nu ca pe o povară a statului.
Privind în perspectivă, conflictul dintre studenți și decidenți reflectă tensiunea dintre constrângerile bugetare și așteptările privind echitatea și accesul la educație. Modificările de calcul ale fondurilor pentru burse sau restricțiile asupra facilităților de transport nu sunt doar cifre dintr-un buget: ele influențează cine poate continua studiile, în ce condiții și ce fel de presiuni sociale apar în campusuri. Istoria arată că reformele educaționale impuse fără consultare largă provoacă rezistență și, uneori, recunoașterea necesității de revizuire. Rămâne de văzut dacă dialogul inițiat va conduce la soluții concrete sau dacă mobilizarea din stradă va fi cea care va determina schimbări.
Crezi că manifestațiile și presiunea publică pot determina autoritățile să reconsidere aceste decizii sau este necesară o altă strategie pentru a reforma sistemul de burse și accesul la educație?
da, iarasi proteste… stiu treaba, dar serios, 17,5% vs 10% suna bine, doar să nu fie fumații; de ce nu obligă uni să dea mai mult din venituri proprii? cine știe… poate se mișcă ceva, sau nu.
pai, sincer, cred că iese lumea dar cam aiurea dacă rămâne doar cu „ieșim în stradă” și atât. da, presiunea publică contează, mai ales când e media și se vede la tv, dar autoritățile pot trage de timp sau pot da niște cosmetizări care nu schimbă esența. ar trebui combinate chestii: proteste, lobby punctual la minister, sesizări pe legea finanțelor, petitionări semnate de profs și studenți, cifre concrete — câți rămân fără bursă, cum afectează transportul rural etc.
un alt pas e să se folosească date: studii rapide, calcule făcute public (ce înseamnă 17,5% în practică), modele de buget care arată unde se taie. fără date rămâne doar emoție, iar decidentul zice „nu e buget”. plus, coalizare: alianțe cu elevi, profesori, sindicate — nu doar un singur ONG. asta ar da greutate.
și da, comunicare pe termen lung, nu doar flash-mobilizări. stabilit niste revendicări prioritare clare (ex: burse 12 luni + procentul ala) și scenarii: dacă nu se rezolvă, pași următori — acțiuni locale, blocaje simbolice, procese administrative.
nu zic că e ușor, dar mi se pare că varianta ideală e protest + strategie tehnică + presiune legală. altfel, dacă fac doar un marș și gata, riscăm sa ramână la „am ieșit” și apoi iar perioada de negocieri fără rezultate.
oricum, daca se mișcă bine, pot scoate ceva; dacă nu, se ard și chestiile astea care ar fi putut fi cimentate. vezi să nu lase tot pe seama emoțiilor only.
sunt de acord ca oamenii ăștia să iasă, doar proteste aduc vizibilitate. sincer, if they dont push acum, nimeni nu le mai bagă in seamă peste 2 ani. și da, problema nu e doar bursa în sine, e tot pachetul: cazare scumpa, transport, mâncare, joburi prost platite — multe uni fac top-up din proiecte ca să salveze studenții, dar asta nu e soluție structurală. ar trebui și schimbări legislative: reincluderea burselor pentru locuri cu taxă e corectă, plus recalcularea reală a costului standard (nu doar tăieri contabile). btw în alte țări UE, granturile/stipendiile sunt calculate pe nevoi reale și unele universități au fonduri sociale obligatorii — se poate copia modelu ăla. dacă autoritățile rămân surde, mobilizarea stradală e ok, dar e nevoie și de presiune juridică: contestații publice, date statistice despre abandon școlar, parteneriate cu sindicate și ONG-uri care pot pune ordine în revendicări. deci da, protestele pot mișca ceva, dar combinat cu strategie legală și comunicare inteligentă, nu doar scandat pe trepte. vezi să nu se risipească energia doar în show.