Dispute privind drepturile TV în sport nu sunt ceva nou: președintele Federației Germane de Handbal, Andreas Michelmann, i-a criticat aspru pe radiodifuzorii publici ARD și ZDF pentru că transmit prea puțin din Campionatul Mondial feminin de handbal, în vreme ce întregul turneu este oferit pe platforma Sporteurope.TV, în regim pay-per-view. La mijloc se află vechi negociere privind bugetele pentru drepturi, preferințele spectatorilor și locul ocupat de handbalul feminin în mediul media german.
Reacția lui Michelmann pare tipică unui demnitar: ton ridicat, acuzații publice, dar fără a surprinde contextul complet. Presa, în special trusturile de tip Springer, i-au amplificat reproșurile, iar el nu s-a sfiit să folosească termeni tăioși, ceea ce i-a adus vizibilitate, dar i-a și diminuat oarecum prestația. În același timp, poziția sa în federație pare vulnerabilă; un atac sonor la adresa canalelor nu îi oferă automat mai multă credibilitate.
ARD și ZDF își justifică alegerea prin constrângerile bugetare pentru drepturi sportive. Nu e o noutate că posturile publice au pierdut drepturile pentru Mondialul masculin, care au revenit la ProSiebenSat.1, iar politicienii au avertizat în mod repetat că radiodifuzorii publici nu ar trebui să se angajeze într-o cursă nebună de licitații. Michelmann, cel mai probabil, e familiarizat cu aceste argumente, și ar putea ști și cât de mult sau puțin interes manifestă tradițional publicul german pentru handbalul feminin.
Pe de altă parte, avansul streamingului aduce avantaje evidente: datorită inițiativelor precum Dyn, numeroase partide importante din Handball-Bundesliga sunt deja accesibile online, iar Sporteurope.TV oferă posibilitatea de a urmări fiecare meci al Campionatului Mondial. Pentru cluburi, jucătoare și susținători, accesul la imagini reprezintă un progres. Totuși, apelul reflex către ARD și ZDF să difuzeze integral fazele de grup pare învechit; televiziunile publice oferă deja materiale tip highlights, iar misiunea lor nu implică neapărat transmiterea live a fiecărui meci din fazele preliminare.
Adesea se pierde din vedere echilibrul între finanțare, audiență și responsabilitatea publică. Un lucru e limpede: dacă marile competiții de fotbal s-ar muta exclusiv pe pay-TV, reacția publicului și presiunile politice ar fi mult mai puternice. Michelmann profită acum de expunere și transformă ARD și ZDF în țapi ispășitori, dar realitatea negocierilor pentru drepturi este mai nuanțată decât o frază scurtă în presă.
Sporteurope.TV transmite integral turneul, iar această opțiune reactivează discuția despre modul în care se împart drepturile TV între canale publice și private. Transferul drepturilor pentru Mondialul masculin către ProSiebenSat.1, prezența Dyn în streaming și hotărârea ARD/ZDF de a difuza doar highlights indică faptul că nu există o soluție simplă, ci interese și constrângeri diverse. E momentul ca federațiile, radiodifuzorii și legiuitorii să poarte discuții transparente despre ce înseamnă accesul public la sport și cine acoperă costurile.
Crezi că handbalul feminin ar trebui să fie prezent mai mult la televiziunile publice sau soluțiile de streaming plătit sunt acceptabile pentru a finanța transmisia completă?
Fii primul care comentează