Când e vorba despre păduri și comerț, negocierile de la Bruxelles propun o amânare care ar putea modifica modul în care produse precum cafeaua, cacaoa sau uleiul de palmier sunt importate în Uniunea Europeană. Propunerea care interzice importurile legate de defrișări, componentă a Pactului Verde European, a fost din nou pusă în așteptare din cauza îngrijorărilor comerciale și tehnice venite atât din exterior, cât și din interiorul blocului.
Actul normativ care urmărește să blocheze accesul pe piața UE pentru produse provenite din terenuri defrișate a fost conceput inițial în 2021. În esență, companiile ar trebui să dovedească, prin documente clare și geolocalizare, că produsele nu provin din zone defrișate și respectă standardele de sustenabilitate stabilite. Pe hârtie pare simplu, dar lanțurile globale de aprovizionare sunt complexe. De aceea Comisia Europeană a amânat deja aplicarea până la sfârșitul acestui an, iar acum se discută o nouă întârziere, de unul sau doi ani. Numeroase capitale europene, potrivit Financial Times, sprijină amânarea, afirmând că firmele nu sunt încă pregătite.
Presiunea vine din direcții diverse. State precum SUA, India, Brazilia și Indonezia au formulat obiecții, iar SUA a criticat măsura ca fiind un demers protecționist nepotrivit. Consiliul Exploatatorilor Forestieri din SUA a mers chiar mai departe, susținând că propunerea se destramă și că reprezintă o abordare eronată pentru prevenirea defrișărilor la nivel global. Pe de altă parte, companii mari precum Nestlé, Unilever, Michelin și Pirelli s-au declarat împotriva amânării, pledând pentru aplicarea regulilor. Între timp, asociațiile forestiere, fermierii și alți actori cer simplificări și timp suplimentar pentru adaptare. Chiar și Asociația Întreprinderilor Suedeze, care reprezintă aproximativ 60.000 de firme, solicită restrângerea obligațiilor de due diligence la operatorul care introduce produsul pe piață, pentru a reduce povara de verificare de-a lungul întregului lanț.
Miza principală este modul de aplicare a acestor cerințe practice. Regulamentul cere companiilor să furnizeze dovezi detaliate, inclusiv geolocalizarea surselor, ceea ce se dovedește adesea costisitor și dificil de implementat pentru micii producători din țările exportatoare. Mulți susțin că aplicarea acelorași reguli tuturor actorilor, indiferent de riscul real de defrișare, este disproporționată. Exempul Poloniei a fost menționat explicit, Varșovia a cerut o amânare de doi ani, motivând că riscul de defrișare este neglijabil și că modelul actual impune sarcini inegale.
România se numără printre cele 18 state membre care, în iulie, au semnat o scrisoare comună către Comisia Europeană în care cer modificarea și simplificarea regulamentului. Țările semnatare solicită ca statele cu risc scăzut de defrișare să fie exceptate de anumite obligații procedurale și să poată aplica măsuri naționale echivalente. Oficialii români susțin că România intră în această categorie, argumentând că presiunea asupra fondului forestier național este redusă și justifică un tratament diferențiat. Scrisoarea menționează explicit eliminarea cerințelor de due diligence excesive și redundante în zone unde extinderea agricolă nu conduce la pierderi semnificative de pădure.
Decizia finală privind o posibilă amânare rămâne de luat și va necesita aprobarea majorității statelor membre și a Parlamentului European. Până atunci, discuțiile continuă, între voci care cer reguli mai stricte pentru a preveni defrișările globale și voci care solicită pragmatism, timp și simplificare administrativă.
Reglementările în discuție afectează profund economiile, lanțurile de aprovizionare și politicile de mediu. Existența unor companii precum Nestlé sau Michelin în contrapunere cu fermierii și asociațiile forestiere arată că nu este doar o chestiune tehnică: este vorba despre cine suportă costurile implementării și cât de realist este să ceri geolocalizare și documente exhaustive în țări unde infrastructura de monitorizare nu este la fel de avansată. Cum pot statele membre să echilibreze protejarea pădurilor cu competitivitatea firmelor rămâne întrebarea centrală, iar soluția nu vine doar din Bruxelles, ci din cooperare cu partenerii externi și din investiții în capacitatea locală de trasabilitate.
Regula aflată în lucru vizează în mod clar produse precum cafea, cacao, cauciuc, lemn și ulei de palmier și implică nume precum Nestlé, Unilever, Michelin, Pirelli, dar și state precum Polonia sau SUA. Creșterea cerințelor de due diligence și cererea de geolocalizare sunt aspecte practice care generează costuri și complicații pentru micii producători. Deciziile luate în lunile următoare vor influența atât piețele, cât și eforturile de conservare a pădurilor. Crezi că excepțiile pentru statele cu risc scăzut sunt o soluție echitabilă sau devin o portiță care subminează scopul regulamentului?
Fii primul care comentează